Mihaela Noroc, creatoarea Atlasului Frumuseții, s-a stabilit la Sibiu și pregătește un nou proiect dedicat femeilor din România

Fotografa care a cucerit lumea cu proiectul Atlasul Frumuseții – The Atlas of Beauty, trăiește de cinci ani la Sibiu. După ce a fotografiat femei din peste 100 de țări, spune că nu e la final de drum, ci doar la începutul unei noi etape.

„Sunt 12 ani de când am plecat la drum și am zis: ce interesantă este lumea în care trăim și ce bine ar fi să surprind, într-un anumit fel, diversitatea și frumusețea pe care le vedeam. Ideea proiectului s-a născut în Etiopia, pentru că, plecată din Europa de Est, ajunsă acolo, am văzut o lume complet diferită. Într-un singur loc, poți să vezi femei care trăiesc în triburi, în sudul Etiopiei, și nu poartă absolut nimic. La câteva sute de metri pot trăi femei din comunitatea islamică. Ele au fața complet acoperită. Iar alături sunt ortodocșii, ca și noi, dar într-o altă variațiune. Într-un singur loc, o diversitate atât de mare… M-a fascinat ideea asta de a găsi și de a fotografia femei peste tot în lume”, povestește Mihaela.

Călătoria ei nu a fost una ușoară. Între 2013 și 2015, a parcurs mii de kilometri ca să cunoască și să documenteze diversitatea lumii. „În acea primă călătorie, am văzut, cu cât mergeam mai mult spre est, spre Asia, cum se schimbă fizionomiile, culturile. Mi s-a părut foarte interesant”.

Fotografia a intrat devreme în viața Mihaelei. „Am început să fotografiez la 16 ani. Mi-a dat tatăl meu un aparat de fotografiat, un Nikon F5. El era pictor, iar eu oricum eram pasionată de zona artistică. Am mers la Universitatea de Arte Plastice din București, secția Foto-Video, dar am renunțat la fotografie în facultate. N-am găsit mediul în care să mă exprim. Am o abordare a subiectelor mai <clasică>, iar acolo era un loc cu prea mult modernism pentru mine. Nu m-am regăsit. Am renunțat la fotografie mulți ani și am regăsit curajul de a mă reapuca de ea călătorind”.

Sibiul, casa ideală

După mai bine de un deceniu de drumuri și expoziții în întreaga lume, Mihaela și-a găsit liniștea la Sibiu. „Am ales să mă mut la Sibiu pentru fiica mea. Ea are șapte ani, iar cinci dintre ei i-a petrecut aici. Îi place mult, se simte bine. Este un mediu bun să-ți crești copiii. Mi se pare interesant și pentru mine să ies pe stradă și să văd oameni din toate colțurile lumii veniți să descopere Sibiul. Cumva, nici nu simți că stai într-un singur loc, pentru că, interacționând cu oameni din diverse locuri, călătorești cu ei. După 30 de ani de București, pot să spun că este un oraș foarte liniștit, foarte plăcut – un mediu foarte bun”.

De când este mamă, Mihaela își trăiește pasiunea într-un mod nou, mai profund. În ultimii cinci ani, ea și fiica sa au călătorit împreună în zeci de țări. „După ce am fotografiat femei în 100 de țări, cred că acesta nu este sfârșitul drumului, ci doar începutul. Ca mamă a unei fete, mă simt mai motivată ca oricând să împărtășesc diversitatea lumii cu fiica mea și cu publicul meu”.

Pe plan profesional, Mihaela visează la un nou început, de data aceasta mai aproape de casă. Își dorește să realizeze o carte și apoi o serie de expoziții cu femeile României – un proiect unic în țară. Vrea să remarce femei din România și din diaspora, puse la un loc. O să meargă în toate zonele țării și în afară, să găsească povești interesante, diversitate etnică, diversitate de vârstă. Speră să reușească să facă asta în următorii doi-trei ani

„Până la urmă, despre asta este vorba în proiectul meu: să ne acceptăm la toate vârstele și să ne vedem frumusețea tot timpul”.