Anja și Robert, arhitecții peisagiști olandezi care s-au mutat „acasă”, într-un sat din județul Sibiu

Vin dintr-o țară plată, cu orizonturi largi și sate ordonate, unde natura e mai mult amenajată decât sălbatică. Dar în urmă cu 23 de ani, Anja de Bakker și soțul ei, Robert Stompff, au descoperit România și, fără să-și dea seama atunci, și locul unde aveau să se simtă acasă.

„Prima dată am venit în 2002, într-o vacanță de călărie, undeva mai la est de Făgăraș”, povestește Anja. „România nu era încă în Uniunea Europeană, era o altă țară, altă lume, dar ne-am îndrăgostit imediat. Am simțit o căldură și o libertate pe care nu o mai trăisem nicăieri”.

Ani la rând, cei doi s-au întors pentru vacanțe în Transilvania, mereu pe cai, printre dealuri, sate și păduri. A fost o iubire care a crescut încet, dar sigur, până când dorința de a rămâne aici a devenit mai puternică decât cea de a pleca.

Foto: anjaslovelygardens.com

Căutarea unui sat „cu orizont”

„Încă de atunci visam: dacă aș putea trăi cândva în România, aș face-o cu drag. M-am simțit mereu foarte mult ca acasă aici”, spune Anja.

În 2017, visul a început să prindă contur. Au venit la Sibiu pentru o săptămână, au închiriat un apartament și au pornit prin județ, în fiecare zi pe un alt drum. „Intram în sate și ne întrebam: ne place sau nu? Și dacă da, de ce? Ce face ca un sat să fie plăcut și altul nu?”.

După câteva zile, aveau o listă lungă de locuri care i-au impresionat: Alma Vii, Copșa și Șomartin. „Șomartinul a fost mereu pe lista mea. Treci peste deal și vezi munții. N-aș putea trăi în munți, dar dacă îi pot vedea, mă simt bine. Eu vin din Olanda, am nevoie să văd orizontul”, spune Robert.

Copșa i s-a părut prea strânsă, „prea în vale”, așa că au decis să caute o casă în Șomartin sau prin apropiere. Câteva luni mai târziu, o prietenă din sat le-a scris: „E o casă de vânzare”. Anja a luat avionul, a venit s-o vadă și a știut imediat: „Da, e perfectă. Hai s-o facem”.

O grădină care crește odată cu ei

Casa avea deja o grădină de legume, moștenire de la fosta proprietară. „Câțiva ani am plantat și eu legume, dar era puțin haotic. Apoi am început să o organizăm mai bine, dar tot biologic, și am vrut să avem și multe flori, nu doar legume. Să fie un loc frumos, în care să-ți placă să stai”.

Grădina lor nu e deschisă turiștilor. „Nu vrem să o transformăm într-un loc de vizitare. E grădina noastră, e parte din viața noastră”.

Anja are 62 de ani și, împreună cu Robert, se gândește la anii care vin nu ca la o retragere, ci ca la o întoarcere la pasiunea de la începuturi. „Amândoi am fost arhitecți peisagiști. Am studiat proiectarea peisajului, am lucrat mult timp în domeniu, apoi am făcut și altceva. Dar acum, aici, ne-am întors la rădăcini. Ne place să facem grădini frumoase – pentru noi și pentru alți oameni”.

Foto: Răzvan Negru

Lumină, liniște și oameni

Ce iubește cel mai mult în satul ei? „Faptul că e deschis. În Gherdeal, de exemplu, e mai întunecos, dar aici e mai multă lumină, mai mulți oameni, e mai viu. Îmi place că nu e pustiu”.

Despre români, vorbește cu o căldură sinceră: „Sunteți atât de prietenoși. Nu mereu, dar în general mult mai prietenoși decât oamenii din Olanda. Și e atâta natură! În Olanda sunt tot vreo 18 milioane de oameni ca aici, dar e o țară micuță. Aici, spațiul respiră”.

În grădina lor din Șomartin, ordinea olandeză se amestecă cu farmecul transilvănean: straturi curate, dar flori care cresc liber, ierburi care se apleacă în adierea vântului și munții care veghează de departe.

„Aici mă simt acasă”, spune Anja zâmbind. „Poate pentru că e simplu, poate pentru că e autentic. Sau poate doar pentru că aici am găsit orizontul pe care îl căutam”.

Grădini olandeze, suflet românesc

Astăzi, cei doi și-au transformat pasiunea într-o mică afacere locală Anja’s Lovely Gardens, prin care le oferă românilor expertiza lor de arhitecți peisagiști.

Ei concep și realizează grădini personalizate, gândite în detaliu, pornind de la nevoile și stilul fiecărui client: zone cu flori, ierburi sau legume, locuri de relaxare, foc de tabără, spații pentru copii, chiar și iazuri ori piscine. Totul este adaptat ritmului de viață și timpului pe care proprietarii îl pot dedica îngrijirii.

După etapa de design, Anja și Robert se ocupă de amenajarea propriu-zisă: irigații, alei de piatră, iluminat, compost organic și plante crescute chiar de ei din semințe proprii, fără a deranja structura solului. Totul este gândit „no dig”, adică fără să răstoarne pământul inutil, pentru a proteja ecosistemul.

Oferă și servicii de întreținere, pentru ca grădinile să rămână vii și frumoase tot anul, de la plantări sezoniere până la îngrijirea periodică. „Ne place să vedem cum un spațiu prinde viață și se transformă. Grădinile sunt, de fapt, povești vii”, spune Anja.