„Maică, n-am fost vrednici!” Povestea bisericii din Săsăuș și a sfântului care o veghează

La Săsăuș ajungi dinspre Chirpăr, comuna-mamă, sau trecând Oltul dinspre „Drumul Țării”, șoseaua care leagă Brașovul de Sibiu. În fapt, ai zice că așezarea, care mai numără doar vreo 100 de suflete, este disputată de Valea Hârtibaciului și de Țara Oltului, cea din urmă trimițând aici chiar și un viitor sfânt al românilor ortodocși.

Peste Săsăuș domnește o liniște nefirească pentru omul venit de la oraș- scrie într-o nouă poveste despre OAMENI ȘI LOCURI, Daniela Cîmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu. Într-un fel, timpanele refuză vidul de sunete, iar urarea de „Ziua bună!” pe care ți-o dau sătenii îți reamintește că te afli într-un loc cu oameni. Într-un capăt de uliță, pe o culme domoală, în urmă cu aproape 250 de ani a fost zămislită o biserică cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Interiorul a fost pictat de renumiții Frați Grecu, originari de peste Olt, din Arpașu de Jos, dar care s-au stabilit la sfârșitul secolului al XVIII-lea în Săsăuș. Chiar dacă pe marginea picturii încă se discută care dintre cunoscuții „zugravi de biserici” ai familiei Grecu ar fi săvârșit frumoasele scene biblice din biserică, oamenii locului știu cu certitudine că în Săsăuș a poposit însuși Arsenie Boca, pe vremea când era stareț al Mănăstirii Sâmbăta de Sus. „Venea deseori în sat și câteodată rămânea peste noapte în casele oamenilor. Această cruce din lemn de stejar a fost făcută chiar de mâinile sale și dată la schimb pe una cioplită în piatră”, spune preotul Lucian Pavel, cel care slujește în Săsăuș din toamna anului 2018.

„Schimbul” de cruci a fost unul benefic: „Știu de la bătrânii satului că acea cruce din piatră a fost luată de la hotarul satului, că în acele vremuri existau astfel de cruci ce vegheau localitatea. Apoi, la crucea din lemn dăruită de Arsenie Boca, au venit mii de oameni să se închine. Lumea încă se roagă lângă ea”, arată Cornel Stănuleț, epitrop al bisericii care, recent, a intrat în rândul pensionarilor. „În sat mai avem doar trei persoane care lucrează și 10 copii de școală. Toți fac naveta: elevii la școala din Chirpăr, angajații la Avrig. În rest suntem doar pensionari”.

Un bilanț face și tânărul preot Lucian Pavel, în vârstă de 31 de ani: „Sunt la prima parohie, iar în cei 7 ani de când slujesc aici am botezat doar doi copii și am avut vreo 35 de înmormântări.”

În ciuda acestei „socoteli” în care moartea pare să domine bilanțul demografic al Săsăușului, părintele Pavel are planuri ambițioase: „Avem o biserică veche, cu multe probleme. Până acum am reușit să facem o serie de intervenții la zidăria exterioară și interioară, am înlocuit podeaua, mobilierul, instalația electrică și cea de încălzire. O problemă mare rămâne încă turnul bisericii, care este înclinat și prezintă numeroase crăpături.”

Pe vremea când  venea în Săsăuș, starețul de atunci al Mănăstirii de la Sâmbăta de Sus, Arsenie Boca, a găsit sătenii rugându-se sub cerul liber, în curtea școlii aflată vizavi de biserică. Oamenii evitau să mai intre în biserică, de teama turnului care s-ar fi putut prăbuși. „Fraților, iubiților, nu mai stați afară, intrați în biserică: lăcașul mai ține mult, nu cade!”, ar fi fost îndemnul starețului.

De atunci au trecut mai bine de opt decenii, iar turnul vechii biserici se încăpățânează să rămână în picioare, ținut parcă doar de rugăciunile sătenilor și crucea din lemn a lui Arsenie Boca. „Avem o expertiză tehnică cu lucrările necesare consolidării turnului. Avem nevoie de vreo 100.000 de euro, bani foarte mulți pentru o parohie mică. Ne bazăm pe oameni cu suflet mare, pe sponsori care vor ca o biserică reprezentativă pentru această parte a județului Sibiu, cu picturi valoroase, să dăinuie și pentru generațiile viitoare”, spune părintele Pavel.

De curând, o icoană a Sfântului Arsenie de la Prislop, a fost cumpărată și expusă la loc de cinste în biserica de la Săsăuș. În demersul său, tânărului părinte i-au fost alături instituții publice și oameni de afaceri, mai ales că nu peste mult timp biserica prăznui al doilea hram: cel al Sfântului Arsenie. „Sper într-o nouă minune, de data aceasta venită din rândul semenilor noștri. Biserica aceasta merită salvată, iar dacă ne vom uni în jurul ei vom avea izbândă. Ne gândim la un eveniment public pentru strângere de donații, la care să participe fii ai satului, unii ajunși judecători sau medici celebri și diferite personalități publice.”

Din turnul bisericii, clopotul anunță zi de sărbătoare. Rând pe rând, sătenii apucă drumul spre dealul înverzit și, îmbrăcați în hainele cele bune, trec pragul vechii biserici. Cu toții se închină la crucea de stejar a Sfântului Arsenie, murmurând rugăciuni și cuvinte de mulțumire. Mulți sunt convinși că atât ei, cât și biserica sunt încă pe picioare datorită sfântului care, deși își duce somnul de veci la Prislop, este încă prezent în Săsăuș.

„Maică, n-am fost vrednici! A fost un om mare între noi, cei care nu l-am meritat”, este răspunsul Mariei Vălean, o bunică cu ochii senini, la întrebarea legată de desele drumuri ale lui Arsenie Boca în Săsăuș. Admite că avem o șansă: „Să ne știm locul și rânduiala, să avem grijă de casa Domnului. Doar așa vom avea împăcare cu noi și cu ceilalți”.