Comunitatea creștin ortodoxă din satul Săcădate are privilegiul de a deține două lăcașuri de cult, pe care le folosește în funcție de sezon, situație inedită, mai ales în localitățile unde există o singură parohie a aceleiași confesiuni. Atunci când temperaturile sunt ceva mai calde, credincioșii ortodocși merg pentru slujbele din zilele de sărbătoare la Biserica ”Sfânta Treime” (biserica „din deal”), iar în perioada anotimpului răcoros, activitatea specifică se desfășoară la Biserica „Botezul Domnului” (biserica „de din jos”). Decizia de a împărți, după anotimpuri, perioada de folosință a celor două biserici, are la bază mai ales considerente economice, ce țin de eficiența sistemului de încălzire, dar și alte cauze.

Ambele lăcașuri de cult sunt la fel de iubite și respectate de localnici, chiar dacă istoricul fiecăruia are particularități distincte, deosebit de interesante.

De la sfârșitul primăverii și până pe la jumătatea toamnei, Biserica cu hramul „Sfânta Treime” este „casa” creștinilor ortodocși din Săcădate, care este și cea mai veche biserică românească a satului.

Zilele trecute am stat de vorbă cu preotul paroh Ioan Sorin Socaci, care ne-a oferit câteva informații interesante referitoare la istoria și situația bisericii „din deal” a săcădățenilor.

Construită pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, pe aproximativ același loc pe care a existat, se pare încă din secolul XIV, o bisericuță din lemn, și ceva mai târziu (secolul XVII), o altă biserică din piatră și cărămidă, Biserica „Sfânta Treime” a fost reabilitată în mai multe rânduri, cea mai importantă intervenție asupra acesteia fiind cea din 1846 – 1848, când a fost refăcută bolta lăcașului și s-au montat niște chingi (chei), bare de metal care „leagă” zidurile între ele, precum și șinele de cale ferată în zona din față, astfel încât stabilitatea și rezistență clădirii să fie mai bune. (Când a fost refăcut acoperișul bisericii, în urmă cu peste un deceniu, s-a putut observa ușor că, la un moment dat, biserica aproape că a fost ruptă în două, stricăciune provocată, cel mai probabil, atunci când cupola inițială s-a prăbușit.)

La începutul secolului XX, prin 1911, turnul bisericii a fost refăcut, tot în urma unei prăbușiri. Turnul original, la fel ca și cel de la biserica „de din jos”, avea la baza acoperișului turlei patru turnulețe, acesta fiind un însemn pentru așezările importante ale vremii, care aveau drept de judecată (Săcădate a fost o comună liberă și avea acest drept de judecată, de viață și de moarte, arătat și prin acele turnulețe existente pe turlele bisericii). La vremea refacerii turnului, s-a turnat placă de beton și acesta a fost reconstruit fără cele patru turnulețe, dar acele elemente există pe cealaltă biserică ortodoxă, reamintind oamenilor importanța de odinioară a localității.

Ultima intervenție importantă pentru reabilitarea bisericii a fost efectuată în 1989, dar reparații de complexitate mai mică au fost efectuate și în ultimii ani.

Comunitatea românească din Săcădate a folosit mereu Biserica „Sfânta Treime”, iar din documentele istorice reiese că la 1948, lăcașul de cult a fost trecut de la Biserica Greco – Catolică (cult desființat de autoritățile acelor vremuri), la Biserica Ortodoxă. După Revoluția din 1989, când cultul greco – catolic și-a redobândit dreptul de existență în țara noastră, în Săcădate nu existau credincioși de această confesiune, astfel că biserica nu a fost niciodată supusă vreunei cereri de retrocedare.

În perioada de dinainte de 1989, Biserica „Sfânta Treime” era folosită alternativ, alături de cealaltă biserică românească din sat; o săptămână se slujea aici, iar în săptămâna următoare se oficiau slujbele la cealaltă biserică. Acum pentru că Săcădate nu mai este o comunitate foarte numeroasă (în sat există aproximativ 400 de ortodocși, nu toți foarte practicanți), este destul de dificil să re găsească resursele necesare pentru încălzirea ambelor biserici, pe perioada sezonului rece, așa că s-a decis această împărțire a utilizării în funcție de sezon și de… eficiență energetică.

De doi ani de zile, biserica „din deal” este încadrată în categoria monumentelor istorice.

Foto: Dan FRÂNCU