Lăuta este un instrument muzical cu coarde ciupite, cu o istorie fascinantă ce se întinde pe mai bine de un milenium, Despre numele ei știm că are origini în limba arabă, definind ca material „lemnul”. A fost introdusă în Europa prin Spania în timpul ocupației maure (sec. XI–XII) și a devenit extrem de populară în perioada Renașterii și Barocului (sec. XVI–XVIII), fiind folosită atât pentru acompaniament vocal, cât și ca instrument solistic. A fost considerată „instrumentul ideal și cu acoduri plăcute în decursul timpului”. Astfel îl regăsim în compozițiile celebre semnate de pictorul Caravaggio dar și în desfășurătorul pieselor de teatru semnate de Shakespeare, fiind utilizat ca fundal ambiental-muzical. Compozitori renumiți precum John Dowland, Sylvius Leopold Weiss și Robert de Visée au scris lucrări pentru lăută. Și în România a fost folosit lauta mai cu seamă de lăutari. De facto de aici vine și termenul „lăutar”. Muzicieni contemporani precum Caius Hera promovează muzica veche și studiul lăutei în România, contribuind la renașterea interesului pentru acest instrument.

 În această mișcare culturală, de revigorarea a lăutei, se înscrie și ”Turneul Național Hans Judenkünig” organizat de către Asociația Festivalul Baroc Timișoara, care și-a popus să pezinte publicului o serie de piese muzicale ”din culegrea pentru lăută, publicată de către lăutistul și profesorul Hans Judenkünig la Viena în 1523, exemplar care se află la Arhivele Naționale române din Brașov”. În data de 25 iulie, ora 19:00 sibienii vor avea privilegiul de a audia, în Biserica Evanghelică din Sibiu, piese muzicale în interpretarea sopranei Narcisa Brumar, acompaniată la lăută de Caius Hera, la spinetă de Erich Türk și la viola de gamba de Szabó Zsolt. Intrarea la toate concertele este liberă.

Cine este Hans Judenkünig

A fost o figură fascinantă a Renașterii – un lăutist, compozitor și profesor german care a contribuit la modelarea modului în care muzica era predată și interpretată la lăută. Născut în Schwäbisch Gmünd, Germania, probabil între 1445 și 1450, profesorul a activ la Viena, unde a lucrat lângă Universitate și Catedrala Sfântul Ștefan. A făcut parte din Frăția Corpus Christi. A scris două manuale influente de lăută: ”Utilis et compendiaria introductio” – un ghid latin pentru învățarea lăutei și viorii, precum și ”Ain schone kunstliche Underweisung”- un manual german cu instrucțiuni practice pentru a cânta la lăută și vioară. Cărțile sale s-au numărat printre primele tabulaturi tipărite pentru muzică de lăută, demonstrând ascensiunea tipografiei muzicale la Viena. Lucrările sale au inclus aranjamente de piese sacre și seculare și este posibil să fi adaptat ode ale unor poeți umaniști precum Petrus Tritonius, Judenkünig a pus accent pe autodidactă și a făcut muzica accesibilă amatorilor, ceea ce a fost revoluționar pentru vremea sa. A murit la Viena în martie 1526.