Agricultorii din zona Țării Oltului – Țara Făgărașului au ajuns la culmea disperării din cauza pagubelor deosebit de însemnate provocate propriilor culturi agricole de animalele sălbatice.
De la Arpașu de Sus, Cârțișoara, Porumbacu de Sus, ori Racovița, primim periodic mesajele gospodarilor prin care suntem informați că animalele sălbatice (porcii mistreți, urșii, iepurii de câmp ori cervidele – capre, ciute), iar s-au hrănit de pe terenurile lor și au distrus culturile din diverse categorii. Oamenii gospodari din zona de sud a județului sunt aproape disperați, observă zilnic distrugerea muncii proprii și pierderile extraordinar de mari, nu mai știu ce măsuri să adopte astfel încât animalele să nu mai poată ajunge la culturile lor dar, mai ales, sunt dezamăgiți că nicio autoritate nu ia măsuri pentru ca această situație să fie măcar ameliorată, pentru că, de rezolvare nici nu se pune problema.
Necăjit pentru că zilnic „hrănește” din culturile sale animalele sălbatice ale statului, agricultorul F.L. din Porumbacu de Sus ne-a invitat zilele trecute să-i vizităm o parte din terenurile pe care le cultivă, aflate între Porumbacu de Sus și Porumbacu de Jos, pentru a vedea la fața locului dezastrul lăsat în urmă de sălbăticiuni.
Nici nu ne-am depărtat bine de drumul județean dintre cele două localități, că până la parcelele vizate am observat din autoturism câțiva iepuri sălbatici, dar și un urs, care tocmai pleca de la marginea unui lan de cereale.
„Aici am un loc de cartofi, o suprafață de aproape o jumătate de hectar. Cartofilor le-a mers bine, s-au dezvoltat excelent și estimam o recoltă de aproximativ 20 de tone. Dar, când cartofii au început să se dezvolte, au apărut și sălbăticiunile statului, în special căprioarele și ciutele, care au decimat o parte însemnată din producție. Tot la două zile vin pe aici să verific, iar situația întâlnită e tot mai tristă. La marginea parcelei este gard electric, dar care este ineficient pentru că cervidele s-au învățat și sar peste el iar porcii mistreți și urșii au săpat și trec pe sub acesta, în cultură am „tun” pentru producerea zgomotului, la fel de ineficient pentru că s-au învățat și nu se mai sperie… Nu găsim soluții și zilnic pierdem bani, ne pierdem hrana dar hrănim animalele statului. Până la sfârșitul lunii iunie, cred că paguba produsă a fost aproape de jumătate din producția estimată, iar până la perioada recoltării nu știu dacă o să rămânem cu ceva”, ne-a povestit gospodarul din Porumbacu de Sus, de îndată ce am ajuns la una dintre parcelele cele mai afectate de distrugeri.
Ne apropiem de sat, trecând pe lângă alte terenuri cultivate cu cartofi, cereale, porumb etc., și din loc în loc, urmele trecerii animalelor sălbatice sunt vizibile, astfel încât percepem tot mai bine gravitatea situației.
În urmă cu două săptămâni, un alt gospodar din Cârțișoara (zona Streza), ne povestea despre pagubele pe care mistreții le provoacă în culturile agricole și se întreba, oarecum retoric: „Oare noi chiar trebuie să hrănim animalele sălbatice ale statului? Dar pe oameni, cine-i mai hrănește și de unde?”
Oamenii știu că ar exista soluții pentru această mare problemă, dar pentru ca acestea să fie eficiente este absolut necesară adoptarea unor măsuri deosebit de complexe, ce pleacă de la modificări ale legislației, acte administrative, implicarea autorităților naționale și locale…
Noi am „preluat” semnalul de alarmă, în popularizăm și întrebăm autoritățile competente: „Cine trebuie să hrănească animalele sălbatice ale statului? Dar pe cetățeni?”
D.F.