Nu am înţeles nici atunci, nici acum, rostul amplasării unor bănci “solare” undeva, oriunde, în spaţiul public deschis. Ele dau bine în poze dacă le faci din unghiul favorabil. Dau bine şi la propagandă. Însă cam atât. Pentru că, o dată, ele pot fi folosite de fiinţele umane doar toamna şi primăvara, când temperaturile sunt moderate. Acum de exemplu, pe cald, nu poţi sta pe ele pentru că, la temperatura ce o emană sticla aceea, acolo nu e o bancă, ci grătar. Pentru că, bineînţeles, urbanismul contemporan poate amplasa locuri de stat jos în plin soare, fără a fi vreo tentativă de umbră acolo, doar să dea bine estetic. O bancă normală, de exemplu, din lemn şi alte chestii “tradiţionale”, era de aiurea. Plus ar fi servit doar la aşezat fundul călătorului, localnic sau turist, pe ea. Aşa că a trebuit să fie înlocuită cu “o variantă mai modernă și mai smart”. Se spunea la inaugurare că “atunci când vom putea ieși din case, sibienii și turiștii vor avea la dispoziție cinci bănci cu prize pentru încărcarea dispozitivelor mobile, mai comode și mai plăcute ca aspect.” Despre faptul că nu îmi e clar nici acum cine îi oprea să iasă din case, nu comentăm. Nici despre aspect nu comentăm, că nu-s nici urâte nici frumoase. Iar la bolovănişul de pavaj din Piaţa Mică, estetic vorbind, nici nu strică nici n-ajută, vorba aia.

Nici iarna nu poţi sta pe ele pentru că, of course, nefiind din lemn, sticla aia e deosebit de rece.

Cât despre cât sunt ele de smart, am încercat să-mi încarc telefonul, via cablu USB-C, de la prizele USB (câte două) de la două bănci de acolo. În două rânduri. Ori a avut cablul ceva, ori telefonul, ori nu vedeam eu bine simbolul acela al bateriei “lucrând”, cert e că nu se încărca nimic.

Dacă aţi avut altă experienţă recentă pozitivă cu ele, daţi semn, că voi reveni cu scuzele de rigoare, smart şi ele. A, băncile sunt făcute în Cehia şi au costat, doar ele, 82.000 de lei la nivelul anului 2020. Până una alta, cel puţin pentru mine ultimul răcnet în materie de digi-relaxare a devenit răcnet de ciudă.