Câteva case ruinate – dar monument istoric – din centru. Reabilitarea lor – mai mult la nivel de intenţie decât în realitate

Sibiul are reputaţia, turistic vorbind, ca fiind unul dintre locurile de top în materie de atracţie urbană, categoria „oraş vechi” şi „burg medieval”. Nu mai are el succesul de imediat după 2007, dar pe ici pe colo, are elemente care invariabil fac ca românii (şi nu doar românii) să dea bani pentru a petrece câteva zile în ambianţa a ceea ce cred ei că e un loc plin de istorie, romantic, vechi, ceva ce la ei acasă nu poate fi găsit. Dincolo de superfotografile cu iz comercial care au invadat şi paginile de turism, şi cele despre oraş şi cele de oficiale, Sibiul are, încă, istorie de arătat şi de descoperit. Numai că nu toată istoria rămasă este tratată la fel. Avem de exemplu, locuri vechi atractive şi locuri vechi ocolite pentru că merită ocolite. Avem turnuri pe cea mai frumoasă stradă din Sibiu şi turnuri părăsite pe alte străzi sau prin curţi din Sibiu. Avem case vechi care arată superb şi respiră istorie, şi case urâţite de mansardările gen „hai să fac un ban în plus” cu camere de închiriat. Şi avem case vechi care se ruinează pe zi ce trece, chiar dacă sunt în plin centru, în plină zonă turistică şi culmea, sunt şi clasate monument istoric.

Dincolo de toate curiozităţile cu privire la „ale cui or fi”, „de ce nu se face nimic” şi „ce măsuri va lua primăria”, am vrut să aflăm dacă, în timp, proprietarii au încercat ceva la ele, să le pună în ordine. O reparaţie, o tencuială, o modificare, o ceva care să le scoată din starea asta. Cea mai bună sursă de informaţie este pagina web a Primăriei Sibiu unde se află certificatele de urbanism şi autorizaţiile de construcţie emise de primărie. Aici se poate vedea clar dacă cineva a făcut sau măcar a încercat să facă. Am ales trei „locaţii”: casa din Pasajul Scărilor, cea de are copertină din Piaţa Mică şi ruina camuflată de pe Movilei colţ cu Târgului.

O poveste simplă cu proprietari

Până nu demult, casele acelea au fost funcţionale şi vii. Au avut oamenii care le-au construit şi apoi moştenit, vândut, iar moştenit şi iar vândut, până proprietarii reali au fost naţionalizaţi şi evacuaţi de comunişti. Au intrat în proprietatea statului care le-a înmagazinat în structura I.L.L. (Întreprinderea de Locuinţe şi Localuri, actuala Urbana). Chiar şi aşa, casele au supravieţuit, cu locuitori găzduiţi, cu mai multe familii în curte, aşa cum era treaba pe atunci. Erau vii. A trebuit să intervină retrocedările, să apară noi proprietari care, în timp, să le abandoneze din diverse motive, unele umane, altele nu prea. Adică de acolo au fost evacuaţi oameni pentru că a venit noul proprietar. Care nou proprietar ori nu a reuşit să se gospodărească, ori se judecă cu alţi noi proprietari, ori aşteaptă ca locuinţa aceea să cadă pentru a construi altceva. A, casele sunt valoroase pentru Sibiu şi pentru istoria lui, iar când erau întregi arătau bine, nu nişte semi-ruine pe lângă care lumea trece şi-i urează „da de ce nu pun jos dărăpănătura asta dom’le să facă aici ceva fain?”

Foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Strada Movilei Nr. 1 , anonima neglijată

Casa din strada Movilei nr. 1 o ştiu toţi cei care îşi beau mai nou cafeaua în Piaţa Aurarilor. E cea cu copertina verde, de nu înţelegi nimic ce e acolo. O parte din ea dă spre Târgului, dar asta nu ajută cu nimic. Casă masivă, secolele XVI, adică de pe la 1500 şi ceva cu modificări de secol XVIII. Spre ruşinea noastră, ea e clasată monument istoric, (codul SB-II-m-B-12150) sub denumirea de „Casă” databilă în secolele XV-XVI şi XVIII. De aveau americanii aşa ceva, era centrul centrelor atracţiei. Aici? Nimic. Casa zace să cadă în ea însăşi. S-a încercat să se repare ceva? Portalul Primăriei arată că nu s-a emis, din 2008 încoace, niciun certificat de urbanism sau autorizaţie de construire. Măcar de ar deschide-o şi pe dinăuntru, să mai facă lumea poze prin curte, dacă tot stă degeaba acolo.

Foto: Răzvan NEGRU

Pasajul Scărilor nr. 3 sau eroina certificatelor de urbanism fără (momentan) rezultat

Casa de la Pasajul Scărilor nr. 3 e cea cu schela care dă impresia că se lucrează deşi, de la montarea schelei, nu s-a lucrat nimic. Toţi clienţii de la Cafe Wien o pot admira în splendoarea (vai de capul) ei.

Pe lângă schela fake-şantierului, mai are montaţi nişte întăritori metalici care fac ca monumentul (că şi ea e monument, cod LMI SB-II-m-B-12171) să nu se ducă la vale, peste cetăţeanul care dă pe spate de cât de medieval e Sibiul. Pe „numele” casei au fost emise nu mai puţin de opt certificate de urbanism. Ce s-a „urbanizat” la ea, se vede fără binoclu. Dar ia să vedem:

Primul certificat de urbanism (CU) este cel cu nr. 1918 din 15 noiembrie 2011, prin care

solicitanţii Prişcă Mariana Dorina şi Prişcă Mircea Traian intenţionau să reabiliteze clădirea (subsol, parter, etaj şi mansardă (de fapt pod) şi să îi schimbe destinaţia din locuinţă, în spaţii de cazare, inclusiv în pod (prin mansardare), spaţiu comercial la parter cu redeschiderea accesului din Pasajul Scărilor, extinderea construcţiei. Nu a fost nimic.

Al doilea certificat este cel cu nr. 1325 din 7 iulie 2015, aceiaşi solicitanţi, pentru reabilitarea casei, de data aceasta fără modificări structurale şi fără modificarea formei acoperişului. Tot nimic. În 7 aprilie 2017, apare Certificatul nr 660, care reflectă drama prin care trecea casa: „reparaţii în regim de urgenţă”. Cel puţin din afară spre înăuntru, nu se observă ceva reparaţii. În 2018 revine mansardarea şi extinderea. CU 1826 din 01.08.2018 se referă la întocmirea documentaţiei PUZCP „pentru etajare, mansardare si extindere construcție”. În 2019, din nou avem certificat. Nr. 655 din 21 martie, în care e vorba despre „reabilitare, modernizare clădiri existente, schimbare de destinaţie din locuinţă în funcţiuni de turism cu caracter intraurban şi servicii aferente funcţiunii de locuire în spatiile existente”. Un an mai târziu, un alt certificat de urbanism (curg certificatele aici ca seriile unui film american de succes): nr 1895 din 23 septembrie 2021, pentru consolidarea şi reabilitarea imobilului.

Toate acestea au avut rezultat nul în teren. Normal, pentru că (cel puţin eu), nu am găsit emisă vreo autorizaţie de construcţie.

Dar există speranţe. Anul acesta au fost emise, pentru aceeaşi greu încercată casă, două certificate: 207 din 04 februarie, pentru „lucrări de intervenţie în primă urgenţă” şi 210 tot din 4 februarie, pentru rebilitarea imobilului. Ce va fi, vom vedea la faţa locului.

Foto: Răzvan NEGRU

Casa cu copertină din Piaţa Mică sau casa abandonată din Piaţa Huet

Să vezi o casă părăsită chiar la kilometrul zero (şi real şi metaforic şi turistic) al Sibiului, nu este o performanţă lăudabilă. Totuşi, la Sibiu s-a reuşit şi asta. Casa din Piaţa Mică nr 15. Sau dacă doriţi, din Piaţa Huet tot nr. 15. Casă monument istoric (cod SB-II-m-A-12118 „Casă” secolele XV-XVI şi sec. XVIII – începutul sec. XIX). Fiind deja plictisitor de multă vreme de când acolo nu s-a petrecut nimic, ne-am interesat şi de viaţa ei.

Prima autorizaţie de construcţie este cea cu nr. 3121 din 18 decembrie 2012, solicitant Tucă (Ţucă?) Mihai, pentru reparaţii la faţada din p. Huet şi degajarea curţii dinspre aceeaşi piaţă. De atunci nimic până în 2019, când apare auorizaţia 462 din 20 februarie, solicitantă firma SC Franco’s SRL, pentru „creare acces spre subsolul clădirii”. Plasa de pe clădire este atestată documentar la 13 mai 2019, prin autorizaţia nr. 1088 din 13 mai, unde se menţiona „montare plasă de protecţie pe faţada clădirii pentru protecţie” (de privirile celor curioşi, aş spune)

Şi aici reînvie speranţa, pentru că în 2024, CU 114 din 01.02.2024 arată că solicitantul Tucă (Ţucă?) Mihai (pentru SC Franco’s SRL) voia reabilitarea imobilului, amenajarea unui spaţiu de alimentaţie publică, o mansardare a podului „fără modificarea geometriei/volumului şarpantei existente” creare de acces în subsol din Piaţa Mică, transformarea curţii în alt spaţiu comercial pentru „alimentaţie publică”, adică o terasă. E anul 2025, nu am văzut nimic nici aici. Răbdare însă avem.

ARU de la Primărie. Care nu a venit

Nu vă întrebaţi ce e aia ARU, nu e nici o nouă structură a noului regim, nici un model de maşină electrică, nici o procedură „verde” inventată de Bruxelles. Sunt iniţialele folosite de noi, cei din generaţia veche, când trimeteam scrisori unul altuia. ARU însemna „Aştept Răspuns Urgent”. Ceva de genul SWAK din lumea anglofonă („Sealed With A Kiss” – sigilat cu un sărut, avea şi Jason Donovan o piesă cu numele acesta)

Am transmis în urmă cu aproape o lună, o solicitare (ce-i drept neoficială) Primăriei care suna aşa: „Care este situaţia actuală a clădirilor monument istoric/din zona protejată aflate la următoarele adrese: Pasajul Scărilor nr. 3; Piaţa Mică nr. 15/Piaţa Huet nr. 15; Str. Movilei nr. 1. Ce măsuri s-au luat pentru protejarea acestora şi împotriva neglijenţei proprietarilor? Ce măsuri se preconizează pe viitor?

Nu am primit vreun răspuns de la Primărie până acum, deşi ARU încă. OK, treaba lor, nu noi pierdem aici, treaba tot ne-am făcut-o.

Evident că suntem deschişi opiniei proprietarilor, care precis ar avea ceva interesant de spus. Deşi până acum nu s-a petrecut aşa ceva, noi aşteptăm şi în cazul acesta.