Acum 20 de ani, pe vremea asta, în mai 2005…

Acum 20 de ani pe vremea asta nu erau nouă grade ziua, pe soare. Vremea era în limite ceva mai normale, Sibiul era înflorit, copacii nefiind mătrăşiţi în numele diverselor fiţe verzi. Nu se înghesuia turistul să vadă podul de unde erau aruncate în cap miresele care erau fete mici nu mari, nici berea în centru nu era la de trei ori preţul. Încă mai erau fabrici nedemolate şi nedevenite înghesuieli imobiliare sau super-hiper-marketuri. Oamenii încă se mai comportau normal, şi nu dăduseră în boala digitalizării relaţiilor cu semenii. Era 2005 şi venea vara.

Deci, acum 20 de ani pe vremea asta…

Se lucra de zor la clădirea care astupa complet cinematograful „Arta”, marcând era înghesuielilor imobiliare la Sibiu. Am râs atunci de cum pui o clădire în faţa altei clădiri, iar acum avem încă două blocuri în plus aici.

foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Cişmeaua de la Piaţa Teatrului era încă în funcţiune şi domolea setea celor care frecventau zona. Din arteziană de fiţă a Târgului de Mostre din perioada interbelică, a devenit un fel de robinet multifuncţional servind la băut apă, spălat mâini, ochi, încălţăminte şi legume-fructe. După desfiinţarea pieţei şi transformarea ei în parcare, fântâna a fost abandonată undeva în decor, de unde apoi a dispărut cine ştie unde

foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Aşa arăta podul de la prelungirea Mihai Viteazu, spre Lidl, Mega, Dedeman şi cartierul de blocuri care poate fi ilustrarea conceptului de „varză” în materie de urbanism. Chiar şi Valea Săpunului avea altă alură, mai de apă curgătoare nu de canalizare cu apă naturală, Încolo era doar câmp şi linişte, până la troiţă.

foto: Dumitru CHISELIŢĂ

În Piaţa Huet, cum se săpa o groapă, cum răsăreau oase umane, spre groaza locuitorilor care efectiv nu pricepeau că atunci când stai pe un fost cimitir, e normal să îţi sară scheletul de cum loveşti pământul cu ceva. A, că atunci când se săpa „oficial”, oasele acestea stăteau la lumină cu săptămânile, e altă poevste. Ulterior, dar foarte ulterior, au fost adunate şi reînhumate.

foto: Dumitru CHISELIŢĂ

La Dragoner încă mai era chestia aceea, sculptură-arteziană care luase locul complexului de clădiri care a dat numele locului. Îi spuneam „Bomba cu neutroni” pentru că semăna cu o bombă sau cu o rachetă înfiptă în sol. O mostră de artă din perioada ceauşistă, care a dispărut. Chiar dacă sunt uneori foarte strict cu lucrurile istorice din Sibiu, nu regret dispariţia acesteia.

foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Ceva mai încolo, pe 9 Mai, încă puteai admira două firme „de epocă”. Prima, cea de la tutungerie, rămasă din vremea dictaturii regale, era tot de la o tutungerie. „CAM” înseamnă „Casa Autonomă a Monopolurilor”, „Debit de tutun” nu mai trebuie tradus, ţigările „Bucureşti” au rezistat până prin anii ’80, se pare că apar şi două ţigarete „Regale” şi mai avem un timbru fiscal cu profilul regelui Carol al II-lea. Firma a rezistat dictaturii carliste, regimului antonescian, răuboiului, haosului de după război, republicii populare, regimului Ceauşescu, revoluţiei, perioadei de tranziţie dar a cedat până al urmă în mileniul 3. Nici nu e de mirare, la ce mileniu e.

foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Nu mai departe, peste drum, era fostuil magazin de pâine, uşor de recunoscut după firma pe care scria „Pîine”. Aici găseai pâine, care pe când nu eram sclavii Europei şi eram suverani, nu avea gluten, nu era aerată de să ţi-o zboare vântul şi culmea, avea gust de pâine. Uşile şi vitrina sunt cele originale, probabil de la începutul secolului XX.

foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Depoul Mocăniţei încă avea mocăniţă, iar Mocăniţa era originală 100%, spre deosebire de ce avem acum. Iar Podul Gării cel nou era în construcţie, iar „Mecanica” funcţiona ca fabrică.

foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Strada Centumvirilor arăta mult mai bine ne „reabilitată” şi decât parcarea ce i-a luat locul. Chiar putea fi un obiectiv turistic ce putea fi promovat dar asta e, s-a vrut parcare…

foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Staţia de tramvai construită din lemn de la capătul bd. Victoriei încă exista, deşi de decenii nu a mai trecut tramvaiul pe acolo. Dar regimul Iohannis a decis ca ea să dispară. A fost recuperată de grădiniţa din vecinătate pe post de pavilion, dar grădiniţa a fost şi ea evacuată din cauza retrocedării imobilului. Dar ne lăudăm ca avem transport încă din vremea lui drăguţul de împărat.

foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Pe strada Abatorului încă mai era ceea ce i-a dat numele: Abatorul. Care, într-o ţară normală din vest, putea fi reabilitat pe post de obiectiv istoric industrial. Acum vom avea un nou cartier de blocuri. Blocuri egal oameni, oameni egal maşini, maşini egal trafic, sincere felicitări!

foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Marele castan din faţa gării und era staţia de troleibuz, încă nu fusese ucis. Era simpatic mai ales vara, când făcea umbră. Dar am devenit europeni şi nu a mai fost nevoie de copaci. Puteau pune o eoliană, ca să arătăm că o ardem pe sustenabilitate.

foto: Dumitru CHISELIŢĂ

Încă mai puteai citi, pe zidul care înconjura stadionul „Luceafărul”, mesajul filologilor de elită de la „Goga”: „Da-ţi pletoşi afar din liceu”. Mesajul a dispărut odată cu gardul. (012)

foto: Dumitru CHISELIŢĂ