Scopul scuză totdeauna mijloacele: de ce să nu te foloseşti de copii pentru a-ţi face campanie?

Este frecvent spus că, pentru a atinge scopul propus (de tine sau de către cei din spatele tău, în cazul politicii) poţi călca pe cadavre. Sună urât, asta e expresia, o găsiţi şi în cărţi şi în discursuri, şi la lumea bună, dar dincolo de cum „sună”, are o calitate: e doar o metaforă, în cele mai frecvente cazuri. Ceea ce nu e o metaforă este că, de fiecare dată când avem de-a face cu bătălii electorale, politicienii mai mari sau mai mici, mai de stânga sau de dreapta, se folosesc de copii. De regulă mici, că mari nu ajută la imagine şi nu au aşa mare impact.

Folosirea copiilor în scopuri electorale este o armă foarte eficientă şi se ştie asta. Uitaţi-vă la imaginile de epocă şi de propagandă cu marii dictatori: toţi s-au folosit de copii pentru a îşi promova imaginea, de la Hitler şi Stalin la Ceauşescu şi Mao.

Dacă te pozezi cu copii sau foloseşti imagini cu copii, este o categorie de indivizi care e cuprinsă de sensibilitate şi se „moaie”: „uite domle că tot e om de treabă, că e cu copiii, uite la ei ca frumoşi sunt să vă trăiască”. Îi ţii în braţe, îi aduci la vot (dacă-s ai tăi) te pozezi în mijlocul lor, te joci cu ei postezi chipurile lor.

Te poţi folosi de copii şi fără a îţi asocia direct imaginea de ei. De exemplu pentru a transmite un mesaj propriu sau al partidului sau al altei structuri ori asociaţii de interese pe care ai ales să o reprezinţi.

Este deja o obişnuinţă folosirea copiilor în cazul unor vizite oficiale de preşedinţi şi politicieni sau la evenimente comunitare. La fel, folosirea copiilor în imagini-mesaj care să transmită ceva de rău sau de bine, de la „scăpaţi-ne de partidul X că nu mai putem” la folosirea lor la mitinguri pentru a arăta că şi ei, la cea mai mică vârstă, sunt alături de candidat, urăsc contracandidatul, vor demisii, vor să ajungă partidul X la putere, vor un viitor pentru ei, nu vor dictatură, etc, este ceva clasic în politică.

Cazuri concrete sunt şi în această campanie a prezidenţialelor. Am ales aici pe cei doi candidaţi la prezidenţiale George Simion şi Nicuşor Dan.

Foto: facebook/George Simion

Simion: rezervat, dar tot i-a scăpat…

În cazul candidatului AUR George Simion, cel puţin în ultima perioadă, pe facebook, a evitat folosirea copiilor pentru a transmite, prin imaginea lor, un mesaj electoral subtil sau înregistrat ca atare. Se pare că el mizează pe reprezentarea vieţii de familie, fără vreun mesaj politic, dar totuşi, când e folosit în campanie, poate fi socotit electoral: Imaginea relevantă este cea în care el este cu fiul său în braţe, la o frizerie, unde sunt ei tunşi simultan de către două persoane de sex masculin. Mesajul politic direct e zero, dar alt mesaj este că uite, candidatul nostru este un bun familist, are o viaţă personală de invidiat, deci este un om pretabil pentru a fi ales.

Foto:
facebook/Nicuşor Dan

Nicuşor Dan – copii, miting, mesaj electoral înregistrat ca atare

Metoda de folosire a copiilor pentru a promova un mesaj politic cu privire la propria sa persoană este evidentă și în cazul lui Nicuşor Dan. O postare pe pagina proprie a candidatului independent susţinut de USR şi alte partide, cu textul „Mari și mici, deopotrivă, cu același gând: #RomâniaÎnLumină.”, prezintă mai multe imagini reprezentând copii care alături de părinţi au fost prezenţi la un miting electoral de la Bucureşti. Copiii apar în diverse posturi, în prim plan, li se vede clar chipul, iar imaginile sun marcate ca fiind publicitate electorală: „Material publicitar politic/candidat independent Nicuşor Daniel Ioan (…) CMF 3425009/CPP A1B1C1D1E1”

Ce spune legislaţia: nu ai voie, dar nu e clar cum nu ai voie

Legislaţia privind folosirea copiilor şi a imaginii lor în scopuri personale sau politice este destul de clară, deşi are anumite porţiuni „gri”.

Legea Nr. 272/2004 „privind protecția și promovarea drepturilor copiilor”, spune, la art. 24: „Copiii nu pot fi folosiți sau expuşi de către părinți, reprezentanți legali, alte persoane responsabile de creşterea şi îngrijirea lor, organisme private acreditate ca furnizori de servicii sociale, instituții publice sau private, în scopul de a obține avantaje personale/instituționale sau de a influența deciziilele autorităților publice”, nerespectarea acestor prevederi fiind pedepsită cu amendă între 5.000 și 10.000 de lei.

Chiar dacă nu este specificată clar folosirea copiilor şi a imaginilor lor în scopuri politice, totuşi, dincolo de aspectul moral al problemei, am putea spune că o candidatură la ceva poate fi socotită ca „avantaje personale şi instituţionale”. În plus, dacă nu ne înşelăm, cumva, materialele care includ codul de mandatar financiar (CMF) pot fi decontate de la Autoritatea Electorală Permanentă – AEP, deci există în folosirea imaginii copiilor nu doar un profit de imagine şi unul politic, ci şi unul financiar. Cât de moral şi este şi acest aspect?

Deci, cel puţin din punct de vedere legal, este destul de clar, chiar dacă nu este specificat cuvântul „politic”, poate tocmai pentru a se jongla mai uşor pe tema aceasta, că nu e voie. Dar nu e aşa de limpede cum nu e voie şi astfel se poate face echilibristică pe marginea legii.

Mai rămâne întrebarea cât de moral şi corect este să te foloseşti, de copiii tăi sau ai altora, pentru avantaje personale politice sau promovarea intereselor unui partid. Aceasta indiferent de părerea sau acceptul părinţilor. Poate vor răspunde candidaţii, dar după alegeri, ca să nu se interpreteze cine ştie ce acum.

Notă: chipurile copiilor le-am blurat noi, tot din considerente legale.