Articol
Chiar nu mai poţi cu autobuzele astea, ce şmechere pot fi ele să năpădească fix când omul şi-a găsit, în Sibiul ăsta înghesuit, un loc de parcare fix la botul pieţei agroalimentare. Adică vii, găseşti liber, opreşti, îţi vezi de cumpărăturile alea zise şi shopping şi haţ, vine măgăoaia cu tupeu, te mai şi claxonează, deşi tu ai fost primul aici. Păi nu-i aşa?
Nu-i. Este imposibil ca într-o tură de autobuz (sau traseu, în limbajul oficial) să nu găseşti pe câte unul parcat fix în staţie. Ba că numa o ţâră să-şi ia ceva de la chioşc, ba că e piaţă, ba că flori roze şi garoafe, ba că aştept să coboare cineva că vine imediat, pretexte sunt destule.
Ideea însă e aceeaşi. Ăla nu e loc unde să parchezi tu. E locul unde vine şi implicit pleacă autobuzul. Scrie şi pe asfalt: BUS. “BUS”, nu “maşina mea”. Deci e locul lui, nu al tău. Numai că la România şi la normal Sibiu, fiecare participant la trafic se crede suveran şi are drepturi în detrimentul celorlalţi, iar atunci când îşi ia amendă este din cauză că ăia sunt corupţi şi că nimeni nu vede cum se fură în ţara asta, dar o amărâtă de parcare şi aia nevoită, da.
A, dacă ne acuzaţi ce ne repetăm cu faze din astea, explicaţia e simplă: ele se repetă. Şi dacă se repetă, asta e, nu poţi sta de-o parte şi să priveşti. Sau poţi, dar ţi-e jenă să taci. Oricum, mare tupeu să vii să staţionezi cu autobuzul în parcarea omului…
Dumitru CHISELIȚĂ
Ovidiu BOICA
Ovidiu BOICA
Ovidiu BOICA
Dacă apărea și numărul de înmatriculare al mașinii era chiar O.K.
Tot carcotas, tot carcotas?
Parcari tatae.