O plimbare pe probabil cea mai puţin circulată stradă din Sibiu: străpungerea de la Tursib

Am văzut-o deseori din autobuz sau când ne plimbam pe calea Dumbrăvii. Ne-am întrebat sau nu ce e cu ea. Cei mai vechi de prin oraş ştiau locul ca fiind curtea plină cu troleibuze, autobuze, câteva tramvaie şi ceva autospeciale a Tursib, anterior I.T.S. (Întreprinderea de Transporturi Sibiu). Cu ideea aceasta în memorie, că nu ai ce căuta pe acolo, că nu e voie, că te fluieră paznicul sau te latră câinii, treci mai departe şi nu îţi mai pui întrebări, aşteptând să vină vreun deştept de la TV sau de pe net să îţi explice cum e treaba. Despre ce vorbim aici? Despre „străpungerea” care traversează fosta curte Tursib şi face legătura dinter Calea Dumbrăvii şi Strada Arieşului. De ce ai merge de pe Dumbrăvii spre Arieşului? Habar nu am.

În afara motivului că tu locuieşti pe Arieşului, nu văd altceva mai plauzibil. Ei bine existând deocamdată doar un asemenea motiv destul de minor pentru viaţa carosabilă şi pietonală a Sibiului european, strada este probabil cea mai puţin circulată din Sibiu. De aceea ne-am gâdit să dăm o tură pe acolo, ca să vedem ce şi cum.

Din Arieşului pe la fosta poartă Tursib

Nu ştiu cum îi spune oficial. De obicei apare ca „noua stradă care leagă…” şi cam atât. Când e vorba de şantierul de acolo, se spune „Calea Dumbrăvii”, deşi nu este Calea Dumbrăvii. Pe Google Maps este trecută ca strada Arieşului, dar e marcată aiurea, plus că e denumită astfel doar până la jumătate.

Oricum, din Arieşului intri pe noua stradă brusc, ca reclama aia de pe YouTube în timp ce asculţi muzică de relaxare. La fel de brusc începe/se termină pista de biciclete, o adevărată magistrală cu două benzi, dar care precis este cu probleme din cauză că are o denivelare de 2 mm plus sau minus pe undeva şi nu poate circula cu viteză salvatorul planetei. Oricum, pe tot parcursul plimbării mele, am văzut zero biciclişti. Dar dă bine la sustenabilitate ca să vopseşti trotuarul în verde.

De fapt, intri pe ceea ce era pe vremuri fosta poartă a treia a Tursibului şi una dintre intrările „de serviciu” ale troleibuzelor. În dreapta încă se mai vede o rămăşiţă a vechii autobaze, ornată cu un grafitti enorm al lui YUMIL, un alt lăsat în pace să-şi facă treaba, alături de mai vechiul NARV.

Dumitru CHISELIŢĂ

Stânga maidan, dreapta şantier

Aş fi vrut să scriu că e „cea mai necirculată stradă din Sibiu”, dar nu e chiar aşa. Mai vine, rareori, câte o maşină. Câte un grup de pietoni o mai scurtează pe aici. Utilajele de la şantier fac zgomot şi se mişcă. Deci nu e un loc exclusiv pustiu, deşi, sincer, nu se poate compara cu nicio stradă din Sibiu (exceptând fundăturile din Lazaret şi Lupeni) în materie de linişte şi confort pietonal.

Dar faptul că pot merge liniştit pe trotuar fără să mă lovesc de maşini parcate la aroganţă, că nu văd puberi făcând raliu câte doi pe o trotinetă, nu mă ţârâie niciun biciclist că să-i fac loc, înseamnă totuşi că e destul de necirculată. Mă pot pune chiar în mijlocul drumului să trag 2-3 poze. Ceea ce şi fac, scuzele mele, dar asta e.

În stânga, cum mergi spre Dumbrăvii, este nimic: un maidan mărginit de gardul fostului Tursib. Maidan-maidan, dar cu vegetaţie bogată. Dincolo de el, blocurile de după Siretului, centrala termică a Hipodromului IV devenită magazin, biserica şi grădiniţa faimoasă pentru cunoscători, care a salvat (la pariu că fără să vrea asta) unul dintre chioşcurile vechi de ziare, modelul acela din lemn, aşa cum era cel de la intrarea în Parcul ASTRA.

Dumitru CHISELIŢĂ

În dreapta, mare şantier mare. Utilaje moderne, grămezi de pământ, buldoexcavatoare, excavatoare, superbasculante. Te gândeşti că uite bă, deja au pus mâna imobiliarii pe locul ăsta şi o să facă o plantaţie de zgârie nori, aşa cum cere tradiţia să faci pe locul unei fabrici demolate. Dar nu, aici e altceva.

Aici deja s-a pornit, oficial de miercuri, construcţia a ceea ce va fi, atenţie, Campusul Dual. Sub denumirea asta extrem de preţioasă se află de fapt un lucru simplu şi practic: un complex de învăţământ teoretic şi practic pentru elevi (şi studenţi). Campusul de aici costă deocamdată 26 milioane de euro, e finanţat prin PNRR şi va fi compus din patru clădiri care să găzduiască săli de curs, laboratoare, o cantină, bibliotecă, un „spaţiu multifuncţional” şi un cămin de 150 de persoane. Vor mai fi cică şi două terenuri de sport. În plus se vor mai „băga” 140 de locuri de parcare şi un inevitabil spațiu pentru biciclete.

Dumitru CHISELIŢĂ

Proiectul este iniţiat de un „consorțiu pentru învățământ dual” numit „PRODUAL”, format din ULBS, primărie, Academia Forțelor Terestre, Inspectoratul Școlar plus şapte licee: ”Avram Iancu”, ”Henri Coandă” fost IPAS, Energeticul, “George Barițiu” Sibiu, ”Terezianum”, SNG şi Automecanica din Mediaş şi cunci companii din Sibiu şi Alba. Ce va fi, vom vedea, dar am scris asta că şi eu m-am mirat de unde a pocnit aşa subit hărnicia pe aici, după ce până acum se petrecea nimic. Păi a pocnit, pentru că termenul de finalizare este de 30 iunie 2026.

Ieşind tot pe poarta veche

Drumul este în curbă şi sunt configurate (aşa se spune, nu?) deja intrările în marile parcări ale marelui campus dual, ctitorie a epocii ce cu îndreptăţită mândrie europeană o numim „Epoca PNRR”. Un indicator rutier este deja mâzgălit deşi este foarte proaspăt. Acelaşi YUMIL.

Ajungem în capătul străzii, adică altă poartă a fostului Tursib, care încă mai există, fragmentar, ca şi gardul, în culorile „istorice” ale companiei, albastru-portocaliu. Poate le salvează cineva aşa, ca amintire. Ieşirea (sau intrarea, cum doriţi), spre/dinspre Dumbrăvii nu mai e aşa simpatică, deja te loveşti de Sibiul ăla pe care-l ştii: parcări peste parcări, trafic peste trafic.

Dar măcar am fost pe acolo. Şi într-adevăr, strada aceasta prelungire a Arieşului sau străpungere a Dumbrăvii este, momentan, una dintre cele mai puţin circulate şi prin asta printre cele mai prietenoase străzi din Sibiu. Dar nimeni nu o va promova sau va face piţi-poze turistice cu ea.