Ştefan Birtalan, fostul mare jucător de handbal, dublu campion mondial şi medaliat la trei ediţii ale Jocurilor Olimpice, a decedat la vârsta de 75 de ani, a anunţat, luni, CSA Steaua.

”Ne-a părăsit un Uriaş! Drum lin, Ştefan Birtalan!

Ştefan Birtalan (75 de ani), dublu campion mondial şi cel mai bun handbalist al lumii în 1974, 1976 şi 1977, a încetat din viaţă, astăzi, în jurul orei 6:00. Vicecampionul olimpic de la Montreal, din 1976, era internat la Spitalul Fundeni de câtva timp. Unul dintre cei mai valoroşi handbalişti ai României a făcut carieră la Steaua. A câştigat 12 titluri de campion, dar şi Cupa Campionilor Europeni în 1977. A jucat 14 ani fără întrerupere la echipa naţională, adunând 231 de meciuri. Fostul inter stânga a marcat 993 de goluri, fiind pe locul 3 în clasamentul all-time, după Vasile Stângă (1.414) şi Robert Licu (1.054). (…) Nea Bibi nu mai e! Dar va rămâne veşnic în amintirea noastră drept «tunarul» Europei, handbalistul care rupea plasele porţilor adverse. Va rămâne zâmbetul său cald, vorba sa domoală de ardelean, glumele sale fine. Clubul Steaua este alături de familia sa în aceste clipe grele. Dumnezeu să-l ierte!”, au scris reprezentanţii CSA Steaua pe pagina oficială de Facebook.

Ştefan Birtalan și-a început cariera la Minerul Baia Mare, în Campionatul Regional. Cu această formaţie a promovat, mai întâi, în eșalonul secund, apoi în Divizia A, conform Agerpres.

Din 1970, până în 1985, cu o singură întrerupere, între 1981 şi 1983, Birtalan a evoluat la Steaua Bucureşti, cu care a câştigat de 12 ori titlul de campion al României şi Cupa Campionilor Europeni în 1977. În 1971, Birtalan a fost finalist al CCE, tot cu Steaua.

Ștefan Birtalan a debutat în echipa națională de juniori în 1966, pentru aceasta evoluând însă în doar două partide, urmate de altele patru la tineret.

Din 1968, când a împlinit 20 de ani, a fost selecţionat la naţională mare a României cu care a cucerit titlurile mondiale în 1970 (Paris) şi în 1974 (Berlin), în fosta Republica Democrată Germană. La Mondialul din 1974, Birtalan a fost golgeterul turneului final, cu 43 de goluri.

La Jocurile Olimpice de la Munchen, din 1972, Birtalan a obținut medalia de bronz cu naționala României. Doi ani mai târziu, la Olimpiada de vară de la Montreal, unde echipa României a cucerit medalia de argint, a evoluat în şase partide şi a fost golgeterul competiţiei, cu 32 de goluri.

În 1980, Birtalan a participat pentru a treia oară la o ediţie a Jocurilor Olimpice, obținând o nouă medalie, de dată aceasta de bronz. A evoluat în toate cele şase partide şi a marcat 23 de goluri.

A debutat în antrenorat în Italia

Ştefan Birtalan şi-a început cariera în Italia, unde a fost antrenor-jucător. La întoarcerea în România, a fost ”secundul” lui Radu Voina la Steaua, în paralel pregătind naţionala masculină de tineret.

Din 1991, vreme de trei ani a fost antrenor principal la Steaua, apoi a plecat în Qatar, ca antrenor coordonator al tuturor echipelor naţionale de handbal ale acestei ţări, iar la Campionatul Mondial de tineret din Argentina, din anul 1995, echipa pe care o antrena a învins naţionala României.

În 1999, a revenit în ţară şi până în 2002 a activat din nou ca antrenor principal la Steaua, echipa cu care a mai reuşit să câştige două titluri de campion şi două Cupe ale României, în 2000 şi 2001.

În 2002 a renunţat la antrenorat, din cauza unor probleme de sănătate, şi a fost cooptat în stafful de conducere al secţiei de handbal a Stelei.

Stefan Birtalan primise titlul de Maestru Emerit al Sportului, totodată fiindu-i acordată Medalia naţională ”Serviciul Credincios” clasa I.