Înainte, băieți, și nu vă temeți că ajungem în satul meu! Cine repară monumentul unui erou, voluntar în primul război Mondial?

Vizitând comuna Porumbacu de Jos și satele aparținătoare, la intersecția drumului national DN1 cu drumul comunal spre Sărata, mi-a atras atenția starea de degradare a monumentului eroului Victor Balea, ușor vizibilă de toți participanții la traficul rutier, ce traversează Țara Făgărașului. Pe crucea monumentală, se păstrează placa de marmură pe care este consemnată inscripția: «Aici a căzut eroul sublocotenent VICTOR BALEA din Sărata luptând vitejește în fruntea plutonului său „Înainte băieți și nu vă temeți că ajungem în satul meu”. Septembrie 1916».

În partea de jos a monumentului sunt foarte lizibile inscripțiile: „Ridicată de Societatea Cultul Eroilor București” și „cu ajutorul și străduința mamei Eroului Dochia Balea 1931”. Resturile unui zid de susținere și fernoneria distrusă (posibil de un accident de circulație?) sunt împrăștiate în jurul monumentului – troiță.

În perioada interbelică, s-a fondat societatea „Cultul Eroilor” (1919) – sub Înalta ocrotire a M.S. Regina Maria şi prezidată de I.P.S. S. Dr. Miron Cristea – Patriarh al României – una dintre atribuții fiind bine precizată: «Înalta datorie Naţională, de a da îngrijire pioasă mormintelor, cât şi de a comemora cum se cuvine, faptele şi sacrificiile celor căzuţi pentru ţară de-a lungul veacurilor (…)»; în context era publicată poezia „SĂ ÎNĂLŢĂM TROIŢE”: «Altare vechi, biserici înegrite/ De ploi, de vânt, de vifore şi jale/ Stau mărturii de vremuri prea slăvite/ Cu sfinţi martiri şi feţe voivodale…/ (…) Să înălţăm troiţe şi altare/ De-asupra glorioaselor morminte/ Şi’n rugăciunea noastră fie-care/ În orice zi să ne aducem aminte! …/ O piatră, o fântână sau o cruce,/ Icoane de lumini şi suferinţă,/ Să ne vorbească în taină la răscruce/ De cei ce s’au jerfit pentru-o credinţă … (versuri Mircea Dem. Rădulescu).

Cercetând lucrările monografice locale și presa vremii, am descoperit cine a fost Victor Balea, atrăgându-mi atenția publicația „Dreptatea” (nr. 2405/ 18 octombrie 1935), unde apărea articolul „Inaugurarea unui monument la Sărata – Făgăraș”, ce merită readus în atenția cititorilor Tribunei:

«FĂGĂRAȘ, 16. – Azi la orele 5 d.m. s´a desvelit pe hotarul comunei Sărata din jud. Făgărași, monumentul eroului Subloct. Victor Balea, mort la datorie în ziua de 17 Septembrie 1916, pe hotarul acestei comune, în fruntea plutonului său din Reg. 7 Mihai Viteazul. Sublocotenentul Victor Balea a trecut Carpații ca student, într´o noapte de iarnă pentru a se înrola ca voluntar în armata română. A fost printre primii care a trecut cu armata în Ardeal și fatalitatea a făcut să moară tocmai pe hotarul comunei sale natale.

La această pioasă sărbătoare au luat parte țăranii din comunele Sărata, Scorei, Porumbacul de Sus și de jos, Colun și Arpaș, precum și un mare număr de intelectuali din împrejurimi. Partidul national-țărănesc a fost reprezentat de către d-nii Ion Aron și I.V. Zăgan. Serviciul religios a fost oficiat de către preoții: Gavrilă Paștea din Sărata și Ilarie Budac din Scorei iar răspunsurile le-a dat corul școalei primare din Sărata, de sub conducerea învățătorilor Nicolae Burs și Gheorghe Marcu. A luat apoi cuvîntul înv. pens. Nicolae Păcurariu, care a făcut o amplă biografie a eroului pe care îl cunoștea în deaproape ca fost elev al său. Cu lacrimi în ochi și-a adus aminte, bătrânul dascăl, despre copilăria lui, despre tinerețe petrecută în Sărata și despre clipa tragică și neuitată când într´o noapte de iarnă a trecut Carpații pentru a se înrola în armata română. Laudă pe mama eroului Evdochia Balea, care a depus jertfe pentru ridicarea acestui monument. D. Ion V. Zăgan, vorbește în numele partidului national-țărănesc, al cărui președinte este deasemenea un erou decorat cu marele ordin „Mihai Viteazul” pentru faptele mărețe săvârșite pe câmpul de luptă. Aduce omagiile organizației condusă de d. Dr. Aurel Dobrescu, pentru viteazul fiu al țării Oltului, căzut eroic pe hotarul comunei sale de naștere. În încheere asigură pe dispărut că generațiile tinere de azi vor ști deasemenea să-și facă datoria pentru a apăra ceiace au clădit ei cu viața și sângele lor.

Înv. Marcu Gheorghe încheie seria cuvântărilor aducând laude învățătorimii din județ. Cu mult regret am observat că autoritățile civile și militare din județ, desi au fost invitate, totuși n´au avut nici un representant».

Câți sibieni mai cunosc faptul că aici a fost linia de front „SCOREI – SĂRATA – PORUMBACU DE SUS”?

Cine ar trebui să reabiliteze acest monument al eroului local: autoritățile locale sau județene?

În speranța că acest semnal va fi receptat de toate autoritățile responsabile, reproducem – pentru memoria comunității locale – și câteva rânduri din lucrarea monografului localității Scorei, prof. Gavril Popa: «"Măi soldate luptător/ Un' ţi-a fost soarta să mori/ În fundul Carpaţilor/ Sub cetina brazilor/ De scăldat cin' te-a scăldat?/ Ploaia când s-a revărsat./ De Jelit cin' te-a jelit?/ Păsările ciripind./ De-ngropat cin' te-a -ngropat?/ Munţii când s-au dărâmat."».

Marius HALMAGHI