Mari actori ai scenei sibiene: Costel Rădulescu (1912–1984)

Se împlinesc, la începutul lunii aprilie, patru decenii de la moartea unuia dintre cei mai talentați actori care au evoluat pe scena sibiană artistul emerit Costel Rădulescu (1912–1984). Pentru a marca momentele principale din evoluția sa artistică, vom reproduce necrologul rostit la 11 aprilie 1984, la înmormântarea celebrului actor.

Întristată adunare, luntrea lui Caron a poposit fără veste în teatrul nostru, smulgând pentru totdeauna dintre noi pe colegul, prietenul și actorul Costel Rădulescu. Nepoftitul navigator de pe apele Styxului nu i-a mai îngăduit să spună un cuvânt de bun rămas colegilor, prietenilor și apropiaților. Ei vor păstra însă, ca pe un lucru de preț, zestrea lui de gânduri și fantasme trecută în inegalabile întruchipări scenice și cinematografice.

Scena sibiană și-a pus maramă neagră și deplânge plecarea unuia dintre cei mai talentați și devotați slujitori ai săi – artistul emerit Laureat al Premiului de Stat – Costel Rădulescu.

Născut în Comana – Ilfov, la 14 mai 1912 – (peste o lună ar fi împlinit 72 de ani) a urmat „Academia de Muzică și Artă Dramatică” la clasa profesorului Ion Manolescu.

A debutat pe scena Teatrului Național din București, al cărui angajat a fost începând cu 1 septembrie 1934. Talentul său deosebit s-a impus repede, dovadă fiind și faptul că la scurt timp după debut îi găsim numele înscris cu specificația „Laureat al premiului de creație Paul Prodan” al Teatrului Național din București, pe anul 1940.

Între anii 1941–1950 este angajat al Teatrului Național din Craiova, perioadă fecundă care-i prilejuiește realizarea unor partituri de excepție în rolurile lui Vlaicu Vodă din piesa cu același nume a lui Al. Davilla, în Ștefăniță Vodă din „Viforul” lui Delavrancea sau Horațiu din „Fântâna Blanduziei” de Vasile Alecsandri.

La scurtă vreme după înființarea Teatrului de Stat Sibiu, în 1950, Costel Rădulescu se va transfera în orașul de pe Cibin pe care nu-l va mai părăsi decât pentru scurt timp (între anii 1952–1954), când îl întâlnim ca actor la Teatrul de Stat din Petroșani.

Pe scenele din București, Craiova, Petroșani și Sibiu – pe care le-a slujit cu credința împătimitului de artă și de frumosul din oameni, a interpretat peste 270 de roluri, unele dintre acestea fiind creații cu putere de exemplaritate pentru oricare artist. A fost Vlaicu Vodă în piesa lui Davilla, a fost Ștefăniță în „Viforul” lui Delavrancea, a fost Horațiu în „Fântâna Blanduziei” de V. Alecsandri, a fost Foenix în „Andromaca” lui Racine și-a fost Hagi-Tudose în piesa lui Delavrancea – rol pentru care i-a fost atribuit Premiul de stat. Nenumărate sunt întruchipările în care a apărut publicului acest pătimaș slujitor al artei scenice, iar în ultimii ani aproape că n-a existat, la Sibiu, spectacol de anvergură fără versul declamat cu patos și credință, fără inimitabila prezență a lui Costel Rădulescu.

În îndelungata și rodnica sa activitate, de peste o jumătate de veac, dedicată artei scenice românești, artistul emerit Costel Rădulescu a contribuit din plin la continua dezvoltare și creștere a teatrului românesc.

Nici cea de-a 7-a artă nu l-a ocolit, filmologia lui cuprinzând roluri principale în filmele „O lacrimă de fată” în regia lui Iosef Demian, „Vânătoarea de vulpi” în filmul lui Danieliuc sau „Horea” în regia lui Mircea Mureșan, realizare cu care se va încheia cariera cinematografică a lui Costel Rădulescu, realizare în care numele lui va apărea în chenar negru.

Ca o recunoaștere a meritelor sale, ca semn al prețuirii cu care a fost înconjurat, a fost decorat cu ordine și medalii ale României.

Viața lui a fost un exemplu de muncă și dăruire, pildă de devotament dus până la sacrificiu.

A dispărut un mare actor, a plecat dintre noi un artist cetățean și un Om adevărat, un neprețuit slujitor al Thaliei.

Îndurerați de această despărțire, colegii de la Teatrul de Stat Sibiu, toți oamenii de cultură și artă din municipiul și județul nostru deplâng plecarea dintre noi a celui care a fost artistul Emerit Costel Rădulescu.

Ilie MOISE