O parte din comunitatea creștină sibiană sărbătorește în 31 martie – finalul acestei săptămâni – Paștele catolic. Se știe că Paștele Catolic și Paștele Ortodox au date diferite, cele două biserici folosind calendare diferite pentru calcul, metoda prin care se calculează data variabilă a Paștelui fiind stabilită în anul 325 e.n., în cadrul Sinodului Ecumenic de la Niceea. 

Conform acestui prim conciliu de la Niceea, data Paștilor este „prima duminică după prima lună plină care cade după sau de echinocțiul de primăvară“. În 2024, bisericile catolice și cele protestante celebrează Învierea Domnului în 31 martie, iar biserica ortodoxă și cea greco-catolică în 5 mai. 

În spiritul acestui început de primăvară, cotidianul Tribuna dorește tuturor credincioșilor creștini – catolici, evanghelici, reformați …- sărbători frumoase și liniștite, alături de urarea CRISTOS A ÎNVIAT!       

În zorii zilei cele de a treia zi niște femei merg să-i aducă un ultim omagiu unui mort. Din cauza Sabatului, nu a fost posibil să fie pregătit trupul lui Iisus pentru înmormântare. Acesta trebuia spălat, uns și îmbrăcat. Femeile voiau să facă acest ultim serviciu, ba chiar erau obligate să îl facă. Erau conștiente că vor trebui să se bazeze pe ajutorul soldaților, ba chiar să-i mituiască. Acest drum, în zorii zilei, era un drum greu. Incertitudinea, frica și lipsa de speranță le umpleau inimile, deoarece toate speranțele lor au fost puse în mormânt împreună cu Isus.  S-a terminat, totul s-a terminat. Și noi mergem uneori pe drumuri în zori de zi. 

Sunt drumuri spre spital sau spre biroul de angajare, sau ultimul drum spre locul de muncă, chiar înainte de concediere, sunt drumuri spre cimitir, drumuri de despărțire, drumuri pline de tristețe și suferință. Le parcurgem pe toate. Este important să mergem pur și simplu pe astfel de căi întunecate, să le parcurgem și să nu ne oprim. Nu trebuie să ne împotmolim și nu trebuie să ne lăsăm deloc striviți de necazuri. Nu suntem scutiți de astfel de căi, dar de paști, ni se vestește, că trebuie pur și simplu să mergem mai departe. Pentru că aceste cărări ale zorilor de zi pot deveni la un moment dat cărări ale dimineții, cărări care fac posibile lucruri noi, aduc aer proaspăt, aduc o nouă zi. 

Un astfel de nou început este posibil prin întâlnirea cu Domnul cel Înviat. 

Femeile ajungând la mormânt văd mai întâi un înger care le vestește: Știu că îl căutați pe Isus cel crucificat. Nu este aici, a înviat după cum zisese. Mergeți repede si spuneți ucenicilor săi că a înviat dintre cei morți. (Matei 28, 5-6). Îndată pornesc spre Galileea pentru a le povesti ucenicilor despre cele întâmplate la mormânt. 

Însă, exact pe acest drum îl întâlnesc pe Isus. Este uimitor că Isus nu se întâlnește cu ele la mormânt, ci după aceea. Femeile s-au îndepărtat de mormânt, au plecat de la locul morții, s-au întors la viață, la viața de zi cu zi și aici îl întâlnesc pe cel Înviat. O întâlnire dătătoare de speranță. Căci, cine cunoaște Paștele, acela nu rămâne fără speranță (Dietrich Bonhoeffer).

În spiritul acestor cuvinte vă doresc sărbători pascale binecuvântate, pline de speranță și 

Cristos a înviat!

Bischofsvikar

Dr. Daniel Zikeli