Informaţiile privind evenimentele din imperiu erau prezentate în cotidianul "TRIBUNA", sub forma povestirilor, pe înţelesul cititorilor. În nr. 3 din 18/30 Aprilie 1884, la rubrica "Varietăţi", era publicat articolul "Păruială şi amor?: "Scena se petrece în sala tribunalului din Viena. Sala avea un aspect, ca şi când ar fi earăşi vorba de vestitul proces contra omorîtorilor lui Majlath. Pe banca acusaţilor se aflau două persoane, în costumul împestriţat al husarilor unguresci. Dialogul se urma în limba maghiară. Publicul aştepta în tăcere să cunoască peripeţiile procesului. Cât i fu de mare însă amăgirea, când înţelese că fondul procesului nu se compunea din cine scie ce fapte tragice, ci că totul se reducea la puţină iubire şi multă păruială.

Adolf Molnar şi Ioan Pal erau îngrijitori de cai la garda ungurească. Într´o zi spălătoareasa şi amanta lui Pal, Ana Nemeth, se ia la ceartă cu Molnar din causa unei socoteli nerăfuite. Acesta se repede la femeie, o maltratează în modul cel mai barbar şi o calcă cu picioarele. Din norocire vine şi Ioan Pal şi acum se începe o adevărată luptă între ambii servitori. După spusele Anei Nemeth, care a fost singura martoră a acestei scene remarcabile, ambii eroi se înfundaseră într´un unghiu, fără ca să poată cineva prevedea cât timp are să mai ţină această măsurare de puteri. Din când în când se auziau nisce sunete înfundate. Se părea că Pal şi Molnar fac pregătiri să prelungească eserciţiul lor muscular pînă la viitoarea perioadă electorală a dietei unguresci şi Ana Nemeth privia cu o neutralitate binevoitoare la eroismul amantului ei. Din nenorocire însă veniră alte persoane, care puseră capăt acestei lupte, ce ţinuse deja o jumătate de oară în unghiul casei. Întâmplându-se după aceea ca Ana Nemeth, din causa maltratărei suferite din partea lui Molnar, să nască prea de timpuriu, procurorul a dat în judecată pe Adolf Molnar pentru lesiune corporală gravă. Tot astfel o păţi şi Ioan Pal, pentru că a chinuit pe chinuitoriul amantei sale.

Din causă că acusaţii nu cunosceau limba română, s´a pus un interpret de limba maghiară. Ambii acusaţi, figuri cu tipul neaoş unguresc, recunoscură faptele ce li se imputa; dar Pal găsi de cuviinţă să protesteze cumcă dânsul s´ar fi repezit cu intenţiune rea asupra lui Molnar; din contră, dânsul se afla în legitimă apărare, de oare-ce amanta sa, mama celor doi copii ai săi, era în mare pericol. În ce privesce împregiurarea, că dânsul avea când a alergat în ajutorul amantei sale un cuţit în mână, cu care a rănit pe Molnar, aceasta a fost numai din întâmplare, de oare ce dânsul tocmai atunci se afla la ojină.

Acusaţii aveau o limbă frumoasă, sonoră, din când în când însă earăşi se auzia câte un sunet înfundat, era interpretul care din însărcinarea tribunalului, punea întrebări acusaţilor. Sfârşitul procesului a fost că Molnar a fost condamnat la trei luni de închisoare, având să plătească Anei Nemeth şi despăgubire civilă în sumă de 32 fl. şi 32 cr. Ioan Pal a fost condamnat la arest de o lună, înăsprit cu patru zile de post. "Nu merit aceste trei luni?, zise Molnar , "nu pot primi pedeapsa?.

Tribunalul îl făcu să înţeleagă că poate face un recurs de nulitate; ear apărătorul i arată că nu esistă nici un motiv pentru nulitate şi că mai bine ar face să primească pedeapsa. "No hát nem bánom!? (Apoi dar fie!), zise Molnar cu faţa veselă şi spre mirarea tuturor celor de faţă, declară că este gata să între imediat în închisoare. Bătu de câte-va ori în pinteni, ca şi când ar fi avut plăcere d´a juca csárdás, şi apoi se lăsă a fi condus la locul de odichnă de cătră servitorul tribunalului".

În rubrica "Cronica" din Tribuna, nr. 6 din 21 Aprilie/ 3 Maiu 1884) apărea articolul: "(Omor). Luni în 16 Aprilie st. v. s´a găsit între Tălmaciu şi Veştem cadavrul unei ţărance de o frumuseţă deosebită din Rîul-Sadului. Capul era sdrobit de o peatră ascuţită în mărimea unui pumn. Deoarece s´au aflat atât calul cât şi alte obiecte ale omorîtei, e foarte probabil, că motivul faptei a fost gelosia. La obducţiunea judecătoarească, ce a avut loc ieri în 19 l.c. st. V. au fost trase 33 bucăţele de os din capul cadavrului". Urmarea acestei ştiri apare în Tribuna nr. nr. 7 din 22 Aprilie/ 4 Maiu 1884: "(Omorul de la Tălmaci). Ucigaşii cari omorîră pre o muiere tineră a cărei cadavru s´a aflat Duminecă între Vestem şi Tălmaci, probabil, că sunt cunoscuţi. Conducătorul gendarmeriei Oancea a dat în apropierea locului, unde s´a aflat cadavrul de trei păcurari din Tălmaci, ce´şi păşceau oile. Oancea începu a cerceta în o stână, fiind-că i-se părea lucrul suspect. Întru adevăr el aflase aci o cămaşă plină de sânge şi unul dintre păcurari era rănit în faţă, carea probabil i-a causat´o femeia omorîtă. – Toţi trei fură escortaţi în Tălmaci şi închişi. Conducătorul Oancea se vîrî sub pat şi auzi cum se sfătuiau toţi trei ca să nege fapta. Ieri au fost ascultaţi toţi trei, dar fără resultat. Unul dintre ei susţine, că sângele de pre cămaşă provine dela oaia ce a tăiat-o.

Dela muiere sau înstrăinat trei caşuri, o păreche de ciorapi şi 3 fl şi 60 cr. v.a.". În cotidianul Tribuna, cei interesaţi – de istoria evenimentelor din fostul imperiu austro-ungar – pot regăsi multe informaţii din domenii diverse.

M.P.B.