Nu trageţi în Răzvan!

Dezamăgirea mea după meciul pierdut de echipa naţională în faţa Israelului nu poate fi creionată în cuvinte (cu atât mai mult cu cât am un dinte împotriva nepoţilor lui Moise din cu totul alte motive, pe care n-are rost să le etalez acum). A fost un meci, din punctul nostru de vedere, mizerabil. Sigur, fiind amical (sau de pregătire) n-are prea mare importanţă, decât, eventual, sentimentală şi de statistică şi aşa ar trebui să fie privit de sumedenia de analişti şi comentatori care mănâncă o pâine albă de pe urma fotbaliştilor, buni, proşti, cum sunt ei. De la Mircea Sandu, Adalbert Cassai, Ionuţ Lupescu, Mitică Dragomir, până la Gigi Becali, Porumboiu, Iancu, Paszkany, Mititelu, Badea şi ceilalţi "investitori", la care putem adăuga arbitrii, observatorii şi alte muhaiele, sunt sute de profitori, fără să-i mai pun la socoteală pe cei care vând şi cumpără jucători, samsarii, trăind din bani negri şi procente pe transferuri şi salarii. Fotbalul s-a degradat în aşa măsură încât mi-e lehamite să mai scriu despre el. Dar, spuneţi-mi care prost (sau idealist) în afara lui Răzvan Lucescu ar fi acceptat ingrata postură de selecţioner într-un fotbal românesc putred de sus până jos? Omul, de bună credinţă, a acceptat să intre în gura lupilor din presă şi de pe lângă, dar nu este lăsat nici să mişte.
Ca şi în politică, unde bietul Boc este muşcat de buci din toate părţile înainte de-a trece măcar o jumătate de an, ca să vedem de ce-i în stare, Răzvan Lucescu e bălăcărit în toate felurile, după nişte partide fără importanţă practică. Dacă i-a adus pe Florescu şi Roman, e certat de "specialişti" (între care Cornel Dinu e fruntaş, el, care este groparul lui Dinamo în ultimii 20 de ani), dacă l-a pus în poartă pe Pantilimon, dacă l-a ţinut în teren pe Nicoliţă, dacă s-a bazat pe Marica, dacă, dacă... De pe margine, toţi putem fi selecţioneri, toţi am avea soluţii mai bune după un eşec, dar, vorba românului, din căcat nu poţi să faci bici, aşteptând să pocnească. Până la meciurile oficiale, din preliminariile Campionatului European, lăsaţi-l pe Răzvan să-şi facă meseria, iar după ce va da rasol, certaţi-l, că viaţa nu i-o puteţi lua, cum nu le-aţi luat-o nici celor dinaintea lui. Cu fotbalişti care joacă şi nu prea prin tot felul de campionate obscure nu poţi face o reprezentativă de mare performanţă, dar poţi să nu te faci de râs într-o grupă modestă, în care nici glorioasa Franţa nu mai este ce-a fost (amintiţi-vă cum s-a calificat, la baraj, pentru turneul final al Campionatului Mondial, cu sprijinul unui arbitru hoţ!).
Lăsaţi-l pe Răzvan să-şi încerce norocul, iar de nu, angajaţi-vă în locul lui!