Nu mai facem nimic, luăm de–a gata

În urmă cu 30-40 de ani, în Sibiu aveam echipe de primă mână şi sportivi de talie internaţională. Ştiţi de ce? Pentru că erau două cluburi sportive şcolare puternice şi dascăli pasionaţi, care se ocupau de tinerele talente locale, "alimentând" formaţiile de seniori. Dacă am fi avut şi câteva facultăţi, probabil că rezultatele ar fi fost şi mai spectaculoase, pentru că ar fi rămas aici toţi cei care şi-au continuat studiile la institute de învăţământ superior la Cluj, Bucureşti, Iaşi, Tg. Mureş, etc. Lucian Albu, Olimpiu Savu, Gheorghe Bădianu, Mareş Gheorghiţă, Flaviu Stoica, Bebe Boboc au creat echipe competitive pe plan naţional cu handbaliste, handbalişti, voleibaliste, rugbişti, baschetbalişti formaţi aici, chiar de ei. Nu mai vorbesc de gimnastică, de călărie, de sărituri în apă, sporturi individuale în care excelam.
Acum? Urmând curentul general de după revoluţie, am renunţat la a mai creşte jucători, preferând să importăm, luând "marfă" de-a gata, chiar dacă e de calitate inferioară. Aşa cum magazinele noastre sunt invadate de produse aduse de te miri unde, de la fructe şi legume, la îmbrăcăminte şi încălţăminte, de la detergenţi şi cosmetice, la medicamente şi aparatură electronică, echipele româneşti sunt împănate cu bulgari, africani, sud-americani, sârbi şi alte naţii. Rezultatul: nu mai avem performanţe notabile la nivel de echipe reprezentative, fotbalul oferind cel mai elocvent exemplu. La noi, pe vremea când se făcea sport amator (sau non-profesionist) existau rezultate şi-ţi era drag să te uiţi la olimpiade, la campionate mondiale şi europene, fiindcă românii se aflau printre protagonişti. Acum, de când cu profesionismul, nu mai suntem pe nicăieri pe harta sportului internaţional. (Nu mai departe decât zilele trecute, la Campionatele Mondiale de sală la atletism, am avut 3 (!) reprezentante, cel mai bun loc fiind 7).
Cineva ar putea spune că, în această perioadă de criză, există alte priorităţi pentru cheltuirea banilor de la buget. Greşit: sportul înseamnă sănătate şi decât aceasta nimic nu-i mai important.
.