Lapentti: "După ce îmi închei cariera, vreau să ajut cât mai mulţi copii săraci"

Tenismanul Nicolas Lapentti a declarat ieri, că îşi doreşte ca, după ce îşi va încheia cariera de jucător profesionist, să strângă cât mai mulţi bani pentru a-i ajuta pe copiii săraci din Ecuador.
În cei 15 ani de jucător profesionist în circuitul ATP, Nicolas Lapentti a cucerit cinci titluri, la Bogota (în 1995), la Indiannapolis ( în 1999), la Lyon ( în 1999), la Kitzbuhel (în 2001) şi la Saint Polten (în 2002), şi a ajuns în semifinalele turneului de Grand Slam Australian Open, în anul 1999. De asemenea, Nicolas Lapentti a evoluat în 95 de meciuri (61 de victorii şi 34 de înfrângeri) în cadrul Cupei Davis, făcând parte din echipa Ecuadorului.
Reporter: Eşti mulţumit de ceea ce ai realizat în cei 15 ani pe care i-ai petrecut în circuitul profesionist?
Nicolas Lapentti: Cu siguranţă sunt mulţumit cu ceea ce am realizat în cariera mea. Cred că am reuşit multe lucruri bune. Întotdeauna simţi că puteai să te descurci mai bine, dar eu ştiu că am fost un muncitor şi m-am comportat foarte profesionist în tenis. Probabil că am ajuns cât de sus am putut şi sunt foarte fericit pentru asta. Întotdeauna voi fi mulţumit de cariera mea de jucător profesionist.
Rep: Te-ai decis dacă te vei retrage din circuit sau vrei să continui?
N.L.: Încă nu ştiu când voi pune capăt carierei mele de profesionist, pentru că îmi place foarte mult să joc tenis, îmi place să fiu membru al echipei de Cupa Davis a Ecuadorului, iar primul lucru pe care îl voi face acum este să mă recuperez după accidentarea de la genunchi. După ce îmi voi reveni, voi decide dacă mai sunt destul de motivat să joc mai departe.
Rep: Te-ai gândit la ce vei face din momentul în care vei hotărî să ieşi din circuitul profesionist?
N.L.: După ce îmi voi încheia cariera aş vrea să organizez mai multe evenimente pentru a strânge fonduri şi să ajut copiii cu probleme. Aş vrea să adun lângă mine mai multe personalităţi, pentru a aduna cât mai mulţi bani şi să pot să le ofer mai multe familiilor, dar mai ales copiilor săraci din Ecuador.
Rep: Care sunt cele mai frumoase amintiri cu care ai rămas din tenis?
N.L.: Fiecare turneu pe care l-am câştigat a reprezentat un moment deosebit pentru cariera mea, dar cred că atunci când m-am calificat în semifinalele de la Australian Open a fost un moment incredibil. De asemenea, alte momente foarte importante din cariera mea au fost cele două calificări în Grupa Mondială a Cupei Davis, cu echipa Ecuadorului. Prima dată am învins Anglia, în deplasare, în anul 2000, iar a doua oară am făcut-o anul trecut, în Brazilia, la Porto Alegre. Acestea sunt cele mai importante momente ale carierei mele.
Rep: Care sunt cele mai grele momente prin care ai trecut în cariera ta?
N.L.: Au fost multe momente grele în cariera mea. Fiecare accidentare mă afecta foarte mult. Eram cu moralul la pământ. De asemenea, am trăit şi câteva înfrângeri dureroase în Cupa Davis, precum înfrângerea cu Greg Rusedski, când evoluam împotriva Angliei, însă am reuşit să revenim şi ne-am calificat în Grupa Mondială. Cea mai grea înfrângere a fost cea cu Marcelo Rios, în meciul decisiv împotriva echipei din Chile, când am cedat în al cincilea set cu scorul de 6-8. Mai sunt şi meciurile din circuitul profesionist, în care aveam o şansă mare să câştig, însă nu reuşeam să profit şi pierdeam. Astfel de înfrângeri erau destul de greu de digerat.
Rep: Cât de diferite sunt jocurile din Cupa Davis faţă de cele dintr-un turneu ATP?
NL: În Cupa Davis, sentimentele sunt diferite faţă de cele de la meciurile din circuitul ATP. Este o competiţie specială. Când evoluez în circuit, joc sub numele de Nicolas Lapentti, iar în Cupa Davis sunt Ecuador. Am o ţară în spate, o responsabilitate mult mai mare şi trebuie să joc cât de bine pot. Din aceste motive, Cupa Davis este atât de specială. Am început să joc în această competiţie de la vârsta de 16 ani, deci a fost o călătorie foarte lungă şi sunt mândru de acest lucru.
Rep: Când ai avut primul contact cu tenisul?
NL: Tatăl meu a fost jucător de baschet, iar după ce şi-a încheiat cariera a început să joace tenis. Pentru el, acest sport era unul dintre cele mai frumoase, pentru că nu există contact între combatanţi. Iubea tenisul. Prima oară când am învăţat ce înseamnă tenisul a fost la vârsta de patru ani, când tatăl meu mă ducea pe plajă şi foloseam nişte rachete mai mici, din lemn. După un timp, când am intrat prima dată pe un teren de tenis, aveam idee cum să lovesc o minge, iar joaca de plajă cu tatăl meu m-a ajutat foarte mult. Tenisul este un sport pe care l-am îndrăgit din prima clipă în care l-am practicat.
Rep: Cât de mult te afectează faptul că nu ai reuşit să evoluezi în niciun meci la Bucureşti, împotriva României?
NL: Sunt dezamăgit că nu am putut juca împotriva României. Ar fi fost frumos. Este un sentiment foarte ciudat să fac parte din echipă şi să nu fiu pe teren. Tot ce puteam să fac era să-mi încurajez colegii de pe margine. Asta este, întotdeauna, la astfel de întâlniri, trebuie să joace jucătorii care sunt în cea mai bună formă.

.