logo
In Memoriam Mihai Găldean:Nu Nicu Ceauşescu a promovat Interul în Divizia A!
Ovidiu BOICA
6122 vizualizari
In Memoriam Mihai Găldean:Nu Nicu Ceauşescu a promovat Interul în Divizia A!
Zilele trecute ne-a părăsit Mihai Găldean, părintele legendarei echipe a Interului din anii '80-'90. Era un om extrem d eiubit şi de respectat nu numai în lumea fotbalului sibian, ci şi în comunitate. Fost director al SC Independenţa SA, Mihai Găldean a fost cel care s-a ocupat pas cu pas de înfiinţarea Interului, făcându-se "vinovat" de ascensiunea aechipei de pe "Municipal". În urmă cu 2 ani şi jumătate am avut onoarea şi plăcerea de a sta de vorbă cu "nea Mişu" despre FC Inter, publicând un interviu în Tribuna Sporturilor. La auzul veştii triste, am recitit materialul respectiv şi considerăm că el este şi acum de actualitate şi îi poate conduce pe cititori la o aducere aminte a celui care a fost UN MARE OM DE FOTBAL. Aşadar, iată-l...
"Fantastic!" Au trecut deja 26 de ani... Parcă nu-mi vine să cred!", sunt primele sale cuvinte, rostite cu poza Interului '88 în mâini. Prima întrebare: Vă mai aduceţi aminte cum îi cheamă, de la primul şi până la ultimul? "Da, cum să nu! Uite: Viorel Hizo, Adi Văsîi, Mihai Zamfir de la Piteşti, Vasile Marcel, Sandu Boar, portarul Chiriac, Şişoe, Luci Ciobanu, Marian Bondrea. Aici, la mijloc, Mihăiţă Stănescu, Bolborea, Viorel Jurcă... Pe portarul ăsta, nu mai ştiu, cred că îl chema Cristian. După aia, Cozma, Bîrsan, Luci Cotora. Iar pe rândul de jos, Cezar Zamfir, Vasile Armenean, Radu II, Mărginean, Şoarece, Istvan. Ăştia sunt!".
Mihai Găldean are acum 81 de ani, o vârstă frumoasă pe care n-o trădează. Pare mai tânăr cu măcar 6-7 ani. L-am găsit acasă, în Sibiu, uşor înfofolit. "Am fost la ţară, am stat afară până târziu şi m-a luat răceala", se scuză. Dialogul se înfiripă firesc.
- Ce simţiţi când ţineţi poza asta în mâini?
- Vă daţi seama, sunt emoţionat, mă cuprind amintirile. Ce vremuri frumoase au fost. Acum, e păcat că oraşul ăsta, cu atâta putere economică, cu zeci de firme mari, nu mai are fotbal. E păcat că nu se găseşte cineva, persoană fizică, ori societate, care să readucă fotbalul în Sibiu, la nivelul la care ar trebui să fie.
- Îi mai cunoaşteţi pe băieţi?
- Da, cum să nu!
- Cât timp v-aţi ocupat de destinele echipei?
- Mulţi ani, încă de pe vremea când aceasta era în Campionatul Judeţean, prin anii '60. Am promovat în "C", apoi în '85/'86 am făcut saltul la Divizia B, iar doi ani mai târziu am ajuns în primul eşalon.
- Legendele spun că, fără ajutorul lui Nicu Ceauşescu, Interul n-ar fi ajuns niciodată în Divizia A. Există vreun sâmbure de adevăr în vorbele astea?
- Să ştiţi că Nicu Ceauşescu, Dumnezeu să-l ierte!, a venit la Sibiu când noi eram pe primul loc, în sezonul 1987/1988, la 3 puncte de Jiul Petroşani, care era pe 2. Se întâmpla chiar înaintea meciului direct, de la Sibiu. Atunci am bătut cu 2-1 şi ne-am distanţat la 5 puncte, se acordau câte două puncte la victorie. Mai erau două etape şi nu mai puteam fi ajunşi. A, şi încă ceva! Să ştiţi că Nicu Ceauşescu n-a fost la niciun meci de-al nostru. E o poveste mai veche, de pe vremea unui meci Sportul Studenţesc - Steaua. El era fan Sportul, iar fratele său, Valentin Ceauşescu, era cu Steaua. S-au certat după acel meci şi din momentul ăla Nicu Ceauşescu n-a mai călcat pe vreun stadion. Într-adevăr, după meciuri primea caseta video cu înregistrarea meciului prin gospodarul şef de la partid, dar atât.
- Deci, meritul e sută la sută al dumneavoastră, cei din conducere, din preajma echipei, al antrenorilor şi al jucătorilor...
- Promovarea este a noastră, a tuturor, de la primul şi până la ultimul. Ei, Nicu Ceauşescu ne mai ajuta cu câte ceva. La unele transferuri, spre exemplu, întâmpinam greutăţi. Cu aducerea lui Cezărică Zamfir, spre exemplu... Progresul Bucureşti ţinea de jucător. M-a sunat Nicu Ceauşescu la un moment dat şi mi-a spus: "Hai că a venit poşta!". Era vorba de dezlegarea jucătorului. După momentul promovării, spre exemplu, ne-a mai sprijinit cu Mihali, cu Dorinel Munteanu. Sau, dacă erau nevoi de protocol, ori unii jucători veneau la Sibiu cu condiţia să intre la facultate, ori să li se dea casă... Dar, în rest, nu s-a băgat la echipă. Am rezolvat multe probleme cu Nicu Ceauşescu, dar nu de natura la care se gândesc poate mulţi.
- Dintre toţi aceşti jucători pe care-i vedeţi în poza asta, există vreunul al cărui transfer să vă fi dat bătăi serioase de cap?
- Sunt câteva povestiri interesante. Uite-l, de exemplu, pe Radu II. Cu el m-am întâlnit când eram într-o delegaţie la Bucureşti şi i-am dat întâlnire la bazinul de înot, la Piteşti. A doua zi aveam un amical cu "U" Cluj şi l-am chemat să joace. A venit, dar fiind la o anumită vârstă antrenorul din momentul respectiv, Viorel Hizo, mi-a reproşat că îi aduc numai jucători bătrâni. I-am spus: "Vreau ca acest bătrân să joace!". A intrat în repriza secundă şi a dat golul prin care am câştigat, dacă îmi mai aduc bine aminte. După meci, l-a trimis pe Angelo Niculescu, cel care era director tehnic atunci, să-mi spună că trebuie să facem tot efortul ca acest "bătrân" să rămână la Sibiu. Ceea ce s-a şi întâmplat, de altfel!  Sau cu portarul Vasile Marcel, cu care m-am întâlnit tot pe când eram într-o delegaţie în Bucureşti, pe la 11 noaptea, iar la miezul nopţii semnam contractul. Atunci aveam mare nevoie de un portar cu experienţă.
- Pentru că aţi amintit de Viorel Hizo, ştiu că de el vă leagă o prietenie de zeci de ani...
- Pe Viorel l-am avut portar, la echipa Independenţei, încă din perioada în care echipa era în judeţ. Apoi, cu el am promovat în Divizia C. Să vă mai spun ceva! În anul în care am promovat, deşi el era trecut ca "secund", de fapt meritele, ca antrenor, au fost ale lui mai mult. El însă nu avea calificarea necesară, aşa că l-am adus pe Bondrea, care avea aşa ceva. Îmi aduc aminte că, pe vremea când juca, era mare concurenţă în poartă, Hizo şi Jan Gavrilă. Apropos, Jan a continuat şi el la noi după ce s-a lăsat de fotbal, într-o vreme se ocupa de pregătirea copiilor şi juniorilor. El l-a descoperit pe Radu Niculescu, spre exemplu.
- În '86, Interul a promovat în "B", iar Şoimii, echipa de suflet a oraşului, la vremea respectivă, a căzut în "C". Tot atunci, Şoimii s-a mutat de pe arena din Parcul Sub Arini la IPAS, iar FC Inter a venit pe Stadionul "Municipal". Care e legenda acestei mutări?
- Pe vremea aceea, la partid, pe judeţ, era Elena Nae. M-a chemat la ea şi m-a întrebat dacă nu vrem să jucăm noi sus, pe "Municipal". Mi-a spus că, pentru o echipă din Divizia B, nu e bine să joace pe "Obor", să ducem oamenii la ieşirea din oraş, în câmp, că trebuie să joace în oraş. Am venit pe "Municipal" şi am început investiţiile, am pus centrală termică, am adus acea tabelă electronică, unică. Am modernizat vestiarele... Mie îmi convenea să rămânem pe "Obor" pentru că aveam o tribună, aveam proiectul de nocturnă, urma să o construim...
- Vă mai aduceţi aminte cum aţi sărbătorit promovarea?
- Am făcut un banchet la care jucătorii au venit cu soţiile, ori prietenele, şi la care i-am invitat pe toţi cei apropiaţi echipei, printre care s-au numărat Simion Stoichiţă, domnul Pescaru, Nicu Nan, Vasile Popa, doctorul Iosif Lulay, Mircea Biţu, doctorul Costea. Toţi cei care au fost, într-un fel sau altul, alături de noi.
- Ne puteţi spune cât a fost prima de promovare?
- Asta chiar nu mai ştiu, dar pot să vă spun că, la unele meciuri, prima de victorie era de 100 de lei. În condiţiile în care un salariu mediu era de 2500 de lei...
- Cui dedicaţi perioada petrecută în fruntea Interului, toţi aceşti ani?
- Păi, să încep cu familia mea. Apoi, tutror colaboratorilor, cei amintiţi puţin mai devreme şi alţii care au mai fost şi de care, acum, pe moment, nu-mi aduc aminte. Nu în ultimul rând celor 7000 de angajaţi de la Independenţa, care au fost alături de echipă material şi fizic în toată această perioadă. M-aş bucura ca Sibiul să mai trăiască astfel de momente fericite cum am trăit noi, în anii '80-'90.
 


loading...
comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie


SBZ

Filarmonica Sibiu

Eurotrip Rekze
APM

Biteco
CP34