Observator
Ce ziua făcea, noaptea se surpa
Nu ştiu dacă se mai învaţă la şcoală balada Meşterului Manole, care, în fruntea celor "nouă meşteri mari, calfe şi zidari", s-au pornit să construiască o mănăstire cum n-a mai fost alta. Doar că, blestem pe capul bieţilor constructori, "ce ziua făcea, noaptea se surpa". Până la urmă, Manole a visat că nu poate termina lucrarea până când nu zidesc şi pe una din nevestele lor, cea care ajunge prima la ei cu merinde. Cea mai harnică s-a dovedit a fi Ana, chiar soţia lui Manole, pe care au băgat-o în zid şi astfel şi-au putut termina lucrarea.
Mi se pare că fotbalul românesc seamănă cu legenda de mai sus, pentru că nimic nu se leagă, nimic nu se vede a înainta, ca şi în celelalte sectoare ale vieţii sociale. Avem nenumărate publicaţii, sute de gazetari "de specialitate", dar nu mai avem sport, în general şi fotbal, în special. Dacă la gimnastică, handbal fete, caiac, judo, haltere ne mai "lipim" la câte o medalie în competiţiile internaţionale, cu fotbalul am zbârcit-o rău de tot şi nici nu poate fi altfel. Poate că ar trebui, şi aici, să "zidim" câţiva dintre cei care conduc (vorba vine!) Federaţia şi Liga, pentru a găsi drumul cel bun. Numai că ăştia sunt un fel de stat în stat, care, după 1990, se pare că s-au ales pe viaţă, iar la conducerea cluburilor sunt nişte inşi pe care, dacă-i întâlneşti noaptea pe o străduţă întunecoasă, ar fi înţelept să-i ocoleşti. Şi încă ceva: mi se pare aberant ca, aflându-se în plin tur de campionat, să se mai vândă şi cumpere jucători, când au avut timp aproape trei luni astă vară să-şi alcătuiască loturile, să-i dea afară pe beţivi şi curvari, să-i aducă pe alţii care "nu beau, nu fumează şi n-au văzut cur de muiere", să-i instaleze antrenori care să le facă jucătorilor masaje erotice în cantonament, ca să treacă timpul mai uşor. Mă chiar întreb, oare cu cine va încropi Răzvan Lucescu o reprezentativă cu care să bată măcar Albania şi Belarus?
P.S. Pesimiştii spun că mai rău nu se poate. Eu mă număr printre... optimişti: ba se poate! După zarva care s-a iscat în jurul Stelei, cu Piţurcă şi, mai apoi Ilie Dumitrescu, jocul acesteia şi calificarea în grupele Ligii Europa au fost jalnice, iar CFR Cluj mira-m-aş să ia vreun punct în Liga Campionilor...
Mi se pare că fotbalul românesc seamănă cu legenda de mai sus, pentru că nimic nu se leagă, nimic nu se vede a înainta, ca şi în celelalte sectoare ale vieţii sociale. Avem nenumărate publicaţii, sute de gazetari "de specialitate", dar nu mai avem sport, în general şi fotbal, în special. Dacă la gimnastică, handbal fete, caiac, judo, haltere ne mai "lipim" la câte o medalie în competiţiile internaţionale, cu fotbalul am zbârcit-o rău de tot şi nici nu poate fi altfel. Poate că ar trebui, şi aici, să "zidim" câţiva dintre cei care conduc (vorba vine!) Federaţia şi Liga, pentru a găsi drumul cel bun. Numai că ăştia sunt un fel de stat în stat, care, după 1990, se pare că s-au ales pe viaţă, iar la conducerea cluburilor sunt nişte inşi pe care, dacă-i întâlneşti noaptea pe o străduţă întunecoasă, ar fi înţelept să-i ocoleşti. Şi încă ceva: mi se pare aberant ca, aflându-se în plin tur de campionat, să se mai vândă şi cumpere jucători, când au avut timp aproape trei luni astă vară să-şi alcătuiască loturile, să-i dea afară pe beţivi şi curvari, să-i aducă pe alţii care "nu beau, nu fumează şi n-au văzut cur de muiere", să-i instaleze antrenori care să le facă jucătorilor masaje erotice în cantonament, ca să treacă timpul mai uşor. Mă chiar întreb, oare cu cine va încropi Răzvan Lucescu o reprezentativă cu care să bată măcar Albania şi Belarus?
P.S. Pesimiştii spun că mai rău nu se poate. Eu mă număr printre... optimişti: ba se poate! După zarva care s-a iscat în jurul Stelei, cu Piţurcă şi, mai apoi Ilie Dumitrescu, jocul acesteia şi calificarea în grupele Ligii Europa au fost jalnice, iar CFR Cluj mira-m-aş să ia vreun punct în Liga Campionilor...
Adauga un comentariu la acest articol






















