"Am ales Sibiul pentru a deveni un campion adevărat"

Clubul sibian Kudokai Atlassib nu se mai satură să adune sub culorile sale campioni, unul si unul. După retragerile din ring ale unor luptători precum Alex Baciu, Adrian Mihai sau Mircea Căluţiu, Kudokai a început să iasă la înaintare cu alte nume. Unele, producţie proprie, altele de export. "Până când cresc copiii noştri, am adus câţiva luptători de 24 de karate. Rezultatele au început să apară deja, dar mai avem mult de lucrat, nu am ajuns în vârful piramidei, acolo unde promitem să fim în sportul de ring din România, şi nu numai, în câţiva ani", spune sensei Adrian Mihai.
Mai întâi a venit Miodrag Olar, la finele lui 2008. "Gentlemanul" din Banat. Apoi "greul" Adrian Stoiţi, fraţii Budeş... Cel mai recent transfer e cel al lui Raul Cătinaş, un lugojean din circuitul Local Kombat şi care are la activ, la numai cei 21 de ani ai săi, victime celebre. Cătinaş s-a înţeles cu cei de la Kudokai Atlassib săptămâna trecută, iar din această dimineaţă poate fi găsit zi de zi în "bijuteria" AtlassGym, la etajul 2 al Hotelului Ramada. 

- Raul, de ce Sibiul, de ce Kudokai Atlassib şi nu alt club, eventual din Capitală?
- Am avut mai multe discuţii, pe la diferite evenimente unde ne-am întâlnit, cu Adi Mihai, cu Alex Baciu şi cu Mircea Căluţiu. M-au întrebat ce am de gând să fac pe viitor. Mi-a plăcut cum au pus problema, i-am văzut serioşi şi, în plus, ştiam că se bucură de respect în comunitatea de full contact din România. În plus, toţi 3 sunt prieteni de ani buni cu primul meu antrenor, Marcel Drăgan. Din câte am văzut, este vorba de o prieteni durabilă. Ştiam că, odată ajuns la Sibiu, împreună vom face tot posibilul pentru a ieşi un campion veritabil. Kudokai e un club puternic, are o bază materială solidă, o sală de pregătire cu tot ce ar visa orice sportiv de top. Mai ştiam că antrenorii de la acest club sunt şcoliţi în Olanda, patria kick-boxingului. În câteva cuvinte, oameni serioşi, o sală de antrenamente super OK, o susţinere solidă, din toate punctele de vedere, ce mai, condiţii pentru performanţă, marea performanţă.
- Te muţi la Sibiu?
- Acum am dublă legitimare, dar voi sta tot anul la Sibiu şi în Olanda. La Lugoj voi merge doar când am vacanţă, în pauza competiţională.
- Vorbeşti de Olanda...
- Da, ştiam că voi merge în pregătire alături de noii mei colegi la SuperPro team, unde mă voi antrena împreună cu luptători de top din Europa. 

Fiu de fost boxer
- Cine e Raul Cătinaş?
- M-am născut la Lugoj pe 6 august 1988. Pasiunea pentru sportul de ring o am de mic copil. Tatăl meu a fost boxer. Când eram mic, se juca cu mine, mă învăţa box. Îmi spunea: "Niciodată să nu te laşi învins!". Când aveam 8 ani, tatăl meu a murit. Am rămas eu, soră-mea şi mama. Crescând fără tată de la acea vârstă, m-am simţit mult timp lipsit de apărare. Ştii cum e, ieşi la joacă, te mai încaieri cu vreun vecin, mai mare decât tine, nu poţi să-l baţi, mai mult, o cam iei pe coajă, şi strigi după părinţi, să vină să te răzbune. Ei, eu n-am mai avut pe cine să chem. Am cam luat bătaie, şi nu o dată, de două ori... Visam să devin un mare boxer, ca tata, şi să îmi fac singur dreptate.
- Te-ai apucat de mic de box, ori de lupte sau alt sport de contact?
- Nu. Mai întâi am făcut fotbal, ca toţi băieţii. De la 8 ani. Cu timpul mi-am dat seama că nu e tocmai ceea ce îmi doream. Pentru un fotbalist, eram destul de mare, de masiv. În plus, visul de mă face boxer, ca tatăl meu, nu îmi dădea pace. La vârsta de 16 ani am intrat pentru pima dată în sala de kickboxing a lui Marcel Drăgan, la Wodan Lugoj. În scurt timp nu m-am mai dat dus din sală. Îmi dădusem seama că asta e ceea ce vreau cu adevărat să fac.
- Primul meci?
- La 17 ani am intrat în ring pentru primul meci, iar la 18, deşi eram încă junior, am debutat la profesionism, într-un meci la Local Kombat. M-a ofertat un arbitru de la LK, Cezar Gheorghe, care este prieten cu Marcel Drăgan şi cu Adrian Mihai. 

Stefan Leko, făcut KO în prima rundă
- Destul de repede ai ajuns să lupţi şi la profesionişti...
- La profesionişti am 11 meciuri. Cel mai greu meci a fost cel cu olandezul Aswin Balrak, un sportiv antrenat de multiplul campion K1 Ernesto Hoost. În acest meci mi-am câştigat porecla de "Iron"(a.a. Fier). Deşi Aswin este mult mai experimentat decât mine, are peste 100 de meciuri în K1, la cei 33 de ani ai săi, atunci nu a reuşit să mă învingă decât la puncte.
- Copilul a crescut, s-a făcut mare şi, încet-încet, a început să impună respect. Ştiu că l-ai bătut prin KO pe Stefan Leko. Ce "victime" mai sunt pe lista ta?
- Am reuşit să-mi iau revanşa în faţa lui Dzevad Poturak. Pe slovac l-am întâlnit la debutul meu în circuitul K1, pe 12 septembrie 2008, la el acasă, şi am pierdut. Ulterior am egalat situaţia la unu. Am mai câştigat în faţa lui Melvin Manhoef, Vitor Miranda, Paulo Mataele şi Petr Vondracek.
- Care e meciul de care îţi vei aminti cu plăcere de fiecare dată?
- Toate cele în care am învins. Un loc special însă îl are cel împotriva lui Stefan Leko, meci disputat în Croaţia. L-am făcut KO în prima rundă, fără probleme. El este şi cea mai importantă “victimă” a mea, deşi l-am pus la podea şi pe Paula Mataele, un alt luptător puternic şi tânăr, care este antrenat de Ray Sefo. 

Prima luptă, cu Carter Williams
- Ce planuri ai pentru 2010?
- Pentru a deveni un adevărat campion, trebuie să muncesc şi mai mult decât până acum, să dau dovadă de multă seriozitate, pentru a nu-i dezamăgi pe cei care au crezut în mine şi care m-au luat la acest club. În luna mai, la Bucureşti, mă aşteptă un meci greu, împotriva campionului K1 Las Vegas, Carter Williams. Acest meci este unul foarte important pentru mine. În primul rând că voi intra în ring în cadrul celui mai mare Grand Prix din Europa din acest an, iar în al doilea că voi lupta în România, adică acasă. Mi-era dor să mă bat pentru românii mei. Această gală se anunţă una foarte vizionată, având în vedere că sunt deja câteva sute de televiziuni care se vor implica în transmisia ei, în toata lumea. Ce va fi după aceea, vom mai vedea.
- Ce înseamnă mai multă muncă pentru tine?
- Voi avea un program de pregătire infernal, de cel puţin 5 ore pe zi, 6 zile pe săptămână. Adrian Mihai este un antrenor dur, care nu acceptă scuze şi jumătăţi de măsură. Alergare, exerciţii de forţă, tehnică, tactică, streching şi recuperare. Voi avea 3 locaţii unde voi putea fi găsit, sala de antrenament, sala de mese şi... dormitorul.

.