"Stau la masă, beau cafea şi bărbaţii, toţi, mă vrea!"

Ce părere aveţi despre invitaţiile stângace de genul: "Nu vrei să ieşim la o cafea?"? Dacă e să mă întrebaţi pe mine, am să vă spun că mă distrează la culme când aud voci tremurate de flăcăi sau flăcăi întârziaţi care invită câte-o duduie în vâltoarea dialogului, folosind ca scop declarat savurarea aromei unei cafele. Vasăzică licoarea neagră şi amară e instrument de agăţat singurătatea în cui şi prilej de popas cu urmări sperate. Ei bine, izvorul meu nesecat de subiecte pentru această rubrică (unul dintre ele) mi-a relatat cu maximă fidelitate dialogul dintre două tinere pline de entuziasm ce-şi purtau paşii pe unul dintre bulevardele burgului: "Fată, eu nu concep să beau cafeaua dimineaţa acasă. Beau una la mall şi după aia mai beau una undeva, în centru. Nu le înţeleg pe alea care beau cafeaua acasă, ca ţărăncile". Replica a venit ca o confirmare a faptului că noi, ăştia care avem pe-acasă filtre pentru cafea, espresoare sau ibrice suntem nişte ţărănoi şi nişte tărănci din altă lume: "Nici eu, fată!". "O fi cafeaua mai bună la mall", am încercat să-i explic misterul colegei care-mi relatase dialogul. Aiurea. Cafeaua e la fel în cele mai multe dintre barurile patriei, adică din nişte pastile îndesate în espresor, aşa că argumentul meu servit la botul calului nu stă în picioare. Ei, dar cine te vede la mall, cum stai şi savurezi cafeaua cufundat în fotoliul barului? Teoretic, ar trebui să te vadă multă lume. Cum însă la noi la mall dimineaţa nu trece prea multă lume printre vitrine, deplasarea e zadarnică, adaosul comercial mare fiind al doilea argument ce conturează ţeapa matinală. Cu băutul cafelei într-o zonă centrlă s-ar putea să fie mai nimerită alegerea, pentru că pe Bălcescu se vântură multă lume. Până la urmă şi-un funcţionar de bancă ce plimbă nişte hârtii, dacă te-a văzut, e un admirator câştigat. Tu, fată cu timp berechet în agendă, îi poţi zâmbi galeş şi superior: "Eşti în timpul programului, n-am ce-ţi face. Uite, fata stă şi admiră peisajul, soarbe din ceaşcă, trage din ţigară, e fată de fată, mânca-ţi-aş! Cu program flexibil, ca o trestie". Apropo de program: cred că n-are rost să ne întrebăm dacă personajele din povestea noastră de azi sunt stânjenite de vreun orar ce contribuie la completarea spaţiilor goale din cartea de muncă. probabil că pe la 11 - 12, când soarele străluceşte cu foc, apare şi amfitrionul care dă viaţă relaxării de zi cu zi a fătucilor cufundate în scaunele moi. De multe ori probabil, amfitrionul poate fi recunoscut de la o poştă, după strălucirea ghiulurilor înţepenite pe degetele cărnoase sau după povara atârnată de gât, confecţionată din aur de 14 karate, prevăzută cu ditamai crucea, să moară concurenţa, duşmanii şi alta nu. Mândre cafenelele, meştere consumatoarele, sacre dimineţile! Am zis!.