"Femei, femei, profitaţi de muşchii mei"

Ştiam eu că pot avea mare încredere în ziua de 8 Martie, că pot conta pe un subiect savuros pentru rubrica de faţă, furnizat de manifestările muiereşti de tip nou. Am mai vorbit săptămâna asta despre stripperi cu muşchi alimentaţi de tratamente rapide şi slip cu şnurul îndesat între fese. Boah, greţos! greţos, greţos, dar am observat că multe dudui sunt topite după reprezentaţiile oferite de flăcăii care se perindă pe scenă ca nişte curci bete, cu mişcări ce se vor provocatoare, dar frizează doar ridicolul. Am văzut într-un ziar colorat o imagine pe care mi s-ar fi părut corect şi omeneşte să se fi aplicat următoarea avertizare: "A se vuzaliza după o jumătate de oră de la administrarea unei tablete de metoclopramid". Vreo trei băieţi din ăştia despuiaţi, privind şmechereşte şi teatral către obiectivul aparatului foto încălecaseră tot atâtea fătuci, fericite nevoie mare că puteau atinge nişte trupuri stropite din belşug cu ulei, în a căror piele puteai liniştit să-ţi faci freza. Nu intru în amănunte scârboase, în descrierea vestimentaţiei sumare, pentru că am mâncat de dimineaţă, iar pe criza asta, orice risipă alimentară trebuie evitată. Dau pagina cărţuliei cu îndeletniciri specifice zilei de 8 Martie şi ajung la altă stupiditate, pe care am auzit-o din gura unei fete, mândră că s-a găsit  un cameraman să-i imortalizeze producţia cerebrală nătângă: "Sper ca prietenul meu să-mi ofere o seară romantică. Aş vrea să facem baie într-o cadă cu spumă şi petale de trandafiri şi să bem şampanie". De, dacă atâta poate mititica de ea...ce rău sunt şi eu. O fi baia un eveniment major şi rar al vieţii ei şi trebuie marcat ca un clişeu, cu petale de trandafiri şi şampanie. Ei, mai sunt şi cinele romantice, păzite musai de flacăra unei lumânări ce rupe obscuritatea cârciumii, peste care flacără zboară şoapte ce poartă dulcegării rostite cu stângăcie. Nu mi-s deloc romantic, nu? Ce ţi-e şi cu romantismul ăsta şi cu modalităţile ciufulite de interpretare ale mnealui. Dacă a fi romantic înseamnă neapărat a fi prizonierul unor clişee siropoase, al unor practici jenante, da, n-am pic de romantism, nici măcar de leac, pe fund. Şi cred că n-am nici gusturi, din moment ce nu agreez spectacolele cu personal despuiat sau băile cu multă spumă şi petale moarte de trandafiri, dublate de frecţii interiaore pe gâtlej, cu şampanie. Mă rog, cu vins spumant vândut sub formă de şampanie. Apropo de făcături: dar n-ar fi mai nimerite pentru baie nişte petale de trandafiri din plastic? Sunt rezistente la apă şi pot fi folosite şi la anul, peste doi ani şi aşa mai departe, până or ţine criza economică şi criza de imaginaţie.