logo
FITS
Un salariu de 2 lei. Minim vă rog!
Dumitru CHISELIŢĂ
6879 vizualizari
Un salariu de 2 lei. Minim vă rog!
Da, ştiu că e faimoasă acum. Noi, românii contribuabili, suntem bogaţi şi puţini şi nu merităm un salariu ninim de 1.200 lei noi-Roni, 12 milioane de lei vechi-Roli (?), spre deosebire de brazilieni, chinezi, indieni, ruşi şi africani de sud, pardon, sud-africani care, zice doamna ministru de Finanţe din Guvernul Tehnocrat, „sunt săraci şi mulţi şi toţi ştiu să facă câte ceva pe doi lei, fac ceva ce românul nu mai face de ceva vreme”.

Trec peste exprimarea de feisbuc, a la comentariu la o poză de Poptamaş despre oamenii necăjiţi care „merită un like, nu?”. Trec şi peste impactul declaraţiei doamnei Anca Paliu Dragu, ministru de finanţe care s-a încadrat astfel în categoria ciudată a celor care îşi dau silinţa să se facă detestaţi de cât mai multă lume. Trec şi peste reacţia post-impact a aceleiaşi declaraţii, pentru că românul, cu umorul său de secţia debitare-forjă, a dat-o pe epitete zoologice şi referiri la aspectul fizic de care evident ca ne desolidarizăm,  /chestie veche, încă din vremea bancurilor cu Petre Roman şi broasca ţestoasă şi a mai recentului dans al pinguinului din vremea odioasei guvernări Boc-PDL, pentru că – părerea mea (vorba ex-premierului Văcăroiu) – nu contează cum arăţi, ci e faci.  
Doamna ministru al Finanţelor Publice, a făcut-o. Asta e. Ce-şi face omul cu declaraţia lui, se numeşte management de imagine şi Pi-aR.

Hai să vedem care sunt salariile minime în ţările "2 lei" menţionate de doamna Dragu.

În Brazilia, ţara sambei, salariul minim e de 788 reali brazilieni/lună. Adică 192,97 euro. Preţul la benzină este de 0,94 dolari/litru.

În China, ţara produselor Made in China, salariul minim e de 2020 yuani/lună. Adică 286, 79 euro. Preţul la benzină este de 0,73 dolari/litru.

În India, ţara serialelor de pe Naţional TV, salariul minim e de aproximativ 15.000 rupii/lună. Adică 204,80 euro. Preţul la benzină este de 0,91 dolari/litru.

În Rusia, ţara bau-bau a  lui Putin-cel-cu-privirea-de-gheaţă, salariul minim e de aproximativ 5.965 ruble/lună. Adică 79,19 euro. Preţul la benzină este de 0,56 dolari/litru.

În Africa de Sud, ţara care e pe acelaşi fus orar cu noi, salariul minim e de aproximativ 2.731 ranzi/lună. Adică 171,71 euro. Preţul la benzină este de 0,86 dolari/litru.

Cam asta e situaţia în ţările pomenite de doamna ministru Dragu, conform paginilor de economie de pe net, în special tradingeconomics.rom

la noi la Românica, salariul minim e de 235 euro pe lună, iar benzina costă 1,23 dolari/litru. Vă e clar? Mie da.

Nu îmi mai e clar ce e cu România. Mai e în Uie? Ne-am mutat aşa, tehnocratic şi fără a fi consultaţi, în grupul BRICS? Interesant. Aş pune aici, comparativ, salariile minime din ţările Uniunii Europene, aşa, ca să vă ofticaţi că suntem iar pe la fundul clasamentului. Că aşa e la noi. Când e vorba de plătit, „ne aliniem” la cele mai bănoase tarife sau preţuri de pe continent, când e vorba de primit, hopa, nu se poate pentru că trebuie analizat „impactul creşterii”. „Impactul creşterii” nu a fost pomenit cand s-au facut cadourile financiare pentru diverse categorii de bugetari simpli sau de lux, sau când s-au dat pensii speciale. Iar „strada”, obsedată până mai ieri de spitale versus catedrale şi de platforme program cât mai fantezist-anarhiste cu putinţă, a dormit în bocanci la faza asta, pentru că nu era prevăzut în playlistul „revoluţiei noastre”. 

În fine, am mai citit/aflat şi alte declaraţii post faza cu „2 lei”, dar ele nu fac decât ori să dreagă inutil  busuiocul, ori să o scalde confuz şi irelevant pentru mine, care sunt un amărât de contribuabil la nişte aventuri financiare la nivel central. Oricum, am râs, deşi nu era râsul meu, la afirmaţia că mărirea salariului mediu „ar putea avea un efect ascuns de migrare a forţei de muncă din zona albă în zona gri sau neagră”, sau că „Creşterea salariului minim îi poate afecta şi pe noii intraţi pe piaţa de muncă, pe tineri, sau pe angajaţii cu calificare redusă”. Suntem nişte proşti ilogici dacă am crede altfel, nu?

Dacă omul va avea un salariu (minim pe economie) mai mare, va regreta perioada când avea 750 lei pe lună şi, nemulţumit cu rahatul ăla de omiedouăsuteroni, se va apuca să muncească fără acte în regulă, pe la unul-altul, plătit mai prost. Nu bate? Păi tehnocratul spune că bate. Să revenim la poveste. DECI: Vine şeful şi spune „Vere, ţi-am mărit salariul!” Tu, în loc să spui „aferim arhonda”, zici „”băga-mi-aş, dom-şef, păi se poate, tocmai mie? Păi atunci să lucreze fraierii pe banii ăia, eu mă duc la alţii, care mă plătresc mai puţin, nu la mişto, mai mult, ca matale. Aia e bă dacă nu ştii să apreciezi omu'!”

Dacă salariul minim va creşte, vor fi afectaţi „noii intraţi pe piaţa de muncă”. Nu înţeleg dacă aici e vorba de investitori autohtoni noi sau "decât" de proaspeţii angajaţi, aşa că merg pe a doua variantă, că e mai la îndemână. Vine ăla, prospătura, „bobocul”, nouangajatu', la firmă. Tu îi spui, "...uite bă băiatu, acu', că eşti nou, până te acomodezi, până aia aia, până vezi şi tu ce şi cum, suntem nevoiţi să-ţi dăm minimu pe economie, că ştii tu, aici e România, avem şi noi ale noastre, dar dacă eşti bun şi dai dovadă şi lalala, poţi avansa pe o treaptă mai sus”. Ăla, angajatu, întreabă aşa, cu un sfert de gură, ca să nu se pună rău din prima zi, „şi cam cât îmi daţi acum, la început?”. „Păi nu ţi-am spus, minimu'; dooşpe milioane”. Deja la „rookie” i s-a suit sângele la cap. „Păi nu e zece?”. „Nu frate că a mai crescut”. „Mda. Adică ştiţi, nu mă aşteptam la 12. Preferam 10. Vă spun, cu regret, că chestia asta de aproximativ 200 de lei mă afectează pe mine, ca nou intrat pe piaţa de muncă. Nu mai pot lucra la dumneavoastră. Dacă nu găsesc vreun angajator pentru care să lucrez pă minumul ăla vechi sau îla deosebit de vechi, de 750, emigrez în Brazilia, China, Rusia şi Africa de Sud, să lucrez pe doi lei, că-s sărac şi mult.”. Fază valabilă şi pentru „angajatul cu calificare redusă”. Care va bombăni tot timpul că înainte era mai uşor cu banii, că ştia că nu-i ajung, pe când acum, cu 1.200 roni salariu, este efectiv demotivat să treacă de la stadiul de angajat cu calificare redusă la cel de angajat cu calificare excesivă, pentru că va risca o mărire de salariu şi, aşa cum spun strămoşii noştri daci şi pelasgi, „ai capre, ai necazuri”.

*** 

Toţi se miră cum de a reuşit să apară povestea aia cu lucratul pe doi lei. Nu vă mai miraţi, domnilor. Nu vă mai miraţi, bă. Este exact măsura cu care este perceput, în lumea aceea a lor, fuaaaaaaaarte înaltă, omul simplu. Unu' de doi lei, care poate fi prostit cu doi lei, să facă muncă de doi lei, căruia dacă îi dai bere ieftină, ştiri şocante şi îngrozitoare, emisiuni de cel mai mare rahat cu putinţă şi analişti cu păreri personale plătite bine de alţii, e mulţumit şi face ciocul mic.

Omul nu contează în judecăţile macroeconomice sau geopolitice, decât ca procent în statistici. „Macro”, li se rupe că salariul mediu pe economie e pentru tine ori un banc bun, ori unul prost (depinde de ce atitudine adopţi) faţă de salariul tău mediu. Li se mai rupe că nivelul de trai din România este la nivelul pardoselii din UE, pentru că nu despre asta e vorba în socotelile lor. Ei nu îşi cumpără pâine de unde îţi cumperi tu. Ei nu beau bere în barul sau cârciuma unde bei tu. Ei nu se vor întreba niciodată dacă le ajung banii între două salarii, nici cu ce rămân după ce plătesc toate angaralele gen apă, gaz, curent, etc.
Stimată doamnă Paliu Dragu, ministru al Finanţelor Publice. V-aş propune nu să facem schimb (orice postac revoltat spune asta), adică eu să fiu finanţist la BNR, apoi la FMI, apoi ministru tehnocrat, nu am eu stofa de asa ceva, ci să trăim, social şi financiar vorbind, cot la cot, pe un salariu nu minim (totuşi, suntem umani, nu?), ci cu ceva între minim şi mediu REAL, nu statistic. Cu toate rahaturile zilnice care decurg din asta. Si apoi, dupa un an doi, să emitem judecăţi financiare despre impacturi asupra şi alte ştifturi. OK? 

Apropo, când vă publicaţi, alături de CV-ul merituos, şi declaraţia de avere? Nu de alta dar suntem curioşi de la ce nivel financiar personal a emanat faza aceea cu "2 lei", care i-a cam supârat pe foarte mulţi români, dintre care unii cam spurcaţi la gură, din motive de 2 lei.
Şi apropo, nu o să cred niciodată pe cel care mă sărăceşte de decenii, explicându-mi la infinit de ce a făcut-o şi o face.





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

turboclima

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Covoare
Licitatie publica

accentmedia