Un ibric mic de cafea cu gâtul lung

Despre pictorul Toulouse-Lautrec s-au scris sute de cărţi, din cel puţin două motive: a fost un artist mai special ca înfăţiuşare fizică şi a dus o viaţă de dezmăţ. Se pare că oamenii normali n-au atâta căutare ca aceia cu defecte şi calităţi ieşite din comun.
Henri de Toulouse-Lautrec s-a născut la 24 noiembrie 1864, fiu al Adelei de Toulouse-Lautrec-Montfa şi al contrlui Alphonse, vărul ei primar, ofiţer, de care se îndrăgostire lulea. Toţi s-au bucurat că primul născut era băiat, pentru a prelua şi duce mai departe titlurile nobiliare ale familiei. "Petit Bijou" a crecut răzgâiat, ager la minte, dar capricios şi neastâmpărat. Pe mamă o îngrijorează faptul că e plăpând şi are o sănătate şubredă. În 1872, Alphonse a decis să se mute la Paris, pentru a fi mai aproape de... hipodrom şi de partidele de vânătoare cu prietenii, aşa că Henri nu mai beneficiază de libertatea de la castelul din Albi sau Celeyran, începând să înveţe la liceul Fontanes ca intern. Învăţa foarte bine, dar creştea încet şi colegii l-au poreclit "Piticul". Contele îşi ducea fiul nu doar la hipodrom, ci şi în atelierul unui prieten pictor, Rene Princeteau, surdomut din naştere, amator şi el de curse de cai şi de vânătoare cu câini. Micul Henri este fascinat de desen şi de culori, doar că băiatul e şubred, cu oase moi. Al doilea copil al familiei s-a prăpădit repede, iar acesta e bolnăvicios, aşa că Adele îşi reproşează că s-a căsătorit cu vărul ei bun, Henri întrerupe şcoala şi merge cu mama lui la o cură de ape în Pirineii Orientali. Pe "Pitic" nu-l îngrijorează nimic, e fericit că nu mai merge la şcoală, că zburdă toată ziua cu verii lui la castel. (Sora contelul Alphonse s-a căsătorit cu fratele contesei Adele şi au 14 copii!) Îşi continuă învăţătura cu preceptori, sub permanenta supraveghere a iubitoarei mame. Când e vreme rea, Henri desenează sau pictează. Doar că, în ziua de 30 mai 1878, Petit Bijou s-a împiedicat pe loc drept şi oasele i se frâng. A început calvarul şi, în ciuda tuturor tratamentelor prin staţiuni renumite, băiatul va rămâne invalid pentru toată viaţa. Diform la trup, avea să-şi caute alinare în băutură şi desen. Era conştient că nicio femeie nu se poate îndrăgosti de el, dar că poţi cumpăra orice cu bani. În 1882 s-a stabilit la Paris, studiind în atelierul lui Ferdinand Cormon. Îşi însoţea colegii prin localuri deocheate, dar nu îndrăznea să se poarte precum ei. Un prieten, Charles-Edouard Lucas, a angajat-o pe Marie Charlet, un model de doar 16 ani, dar cu vsată activitate sexuală, să-l seducă pe neajutoratul conte şi alegerea s-a dovedit inspirată, pentru că l-a iniţiat pe băiat în toate tainele iubirii carnale. Ea l-a şi poreclit pe Henri "Un ibric mic de cafea cu gâtul lung", lăudând virilitatea "piticului" şi recomandându-l altor prostituate din Montmartre, care-şi câştigau existenţa pozând pictorilor şi culcându-se cu ei. Diform la trup, lui Henri nu-i rămâne decât să se dăruiască artei şi plăcerii, fără să-i pese că-şi iroseşte viaţa. În cartier a devenit o prezenţă obişnuită şi nimeni nu mai întoarce capul după el, făcând parte din acest peisaj şi această faună. În bordeluri era un obişnuit al "casei" şi nu se ferea să spună: "Bordelul este singurul loc unde poţi să-ţi lustruieşti pantofii fără să fii nevoit să asculţi o grămadă de tâmpenii". La unele bordeluri avea cameră închiriată ca la hotel, iar fetele îl tratau ca făcând parte din familie: stătea cu ele la taclale şi jucau cărţi, când n-aveau clienţi, le desena şi le făcea cadouri. Îi plăceau la nebunie femeile - în special cele roşcate şi slabe - iar ele se culcau cu el din pură curiozitate şi, fireşte, pentru bani.
Pasiunea pentru prostituate i-a adus, inevitabil, un sifilis. A încercat, pe ocolite, prin scrisori, să-i spună mamei sale în ce stare e, dar se temea de suferinţa ei mai mult decât de a lui. Băutura şi boala l-au răpus la doar 36 de ani. A murit la castel, vegheat - de cine altcineva decât de mama sa.
A fost înmormântat în cimitirul din Saint-Andre-du-Bois, lângă Malrome. Mai târziu, contesa Adele, temându-se ca cimitirul să nu-şi schimbe locul, a mutat rămăşiţele fiului ei la Verdelais...