Tribuna
Lumea ca bâlci
Un atentat care a schimbat faţa Europei
N. I. DOBRA
961 vizualizari

La 28 iunie 1914, arhiducele Franz-Ferdinand, moştenitorul tronului Austriei, după ce asistase la manevrele din Bosnia, se afla în vizită oficială la Sarajevo. Era îmbrăcat în ţinută de generalisim, cu pieptul plin de ordine şi decoraţii. Alături de el, pe bancheta din spate a maşinii, se afla soţia lui, ducesa de Hohenberg. În faţa lor, mareşalul Potiorek, guvernatorul Bosniei. În faţă, lângă şofer, contele Harrach. Trecând prin dreptul Băncii Austro-Ungariei, din mulţimea de gură-cască s-a desprins un tânăr brunet, înalt, care a aruncat o grenadă spre maşină, explodând fără să pricinuiască vreun rău oficialităţilor. Maşina şi-a continuat parcursul. După recepţia de la primărie, prinţul şi soţia lui s-au urcat în maşină, străbătând străzile înţesate de lume, cortegiul nefiind protejat de un cordon de trupe. În momentul în care şoferul a încetinit la o curbă, un tânăr s-a apropiat şi a tras două focuri de pistol, mortale pentru prinţ şi soţia acestuia. Mulţimea se năpusteşte asupra ucigaşului, poliţiştii intervenind pentru a-l salva de linşaj.  Era un student bosniac, Gavrilo Prinzip, care se va întâlni în arest cu celălalt atentator, Gabrinovici.
Tragedia de la Sarajevo a găsit Europa în plină vacanţă. Împăratul Franz-Joseph era la reşedinţa lui de vară, la Ischil. Contele Paar i-a dus vestea. Bătrânul monarh avea 84 de ani, un personaj uscat sufleteşte, sclav al etichetei şi convenienţelor, strict în toate, inclusiv respectarea legilor. Viaţa lui a fost un şir de eşecuri: învins de Napoleon al III-lea în Italia, bătut de Bismarck la Sadova, a asistat neputincios la înfrângerea fratelui său, Maximilian, împărat al Mexicului, împuşcat în 1867, la sinuciderea unicului său fiu, arhiducele Rudolf, la Mayerling, în 1888, la asasinarea soţiei sale, Elisabeta, ucisă la Geneva, în 1898. Împăratul a trecut peste toate aceste tragedii, dar s-a închis în sine, îndeplinindu-şi îndatoririle cu precizie, dar fără tragere de inimă. Nici pe Franz-Ferdinand, moştenitorul tronului, nu-l agrea pentru că era irascibil, rău, dur, impulsiv şi se căsătorise împotriva voinţei sale cu contesa cehă Sofia Chotek.
Atentatul a fost opera tineretului bosniac, care nu mai voia să tolereze condiţiile economice şi sociale ce îi erau impuse. Între 1910 şi 1914 se comiseseră în Bosnia cinci atentate împotriva unor funcţionari austro-ungari. Populaţia atribuia dominaţiei germano-maghiare răspunderea relelor de care suferea. După Sarajevo, justiţia austro-ungară a declanşat urmărirea asociaţiilor de liceeni. Au avut loc patru procese, soldate cu condamnări, cinci conjuraţi fiind condamnaţi la moarte, între care Prinzip, Grabez şi Gabrinovici, a căror pedeapsă fiind însă comutată în 20 de ani de puşcărie, fiindcă erau minori. (Vor muri toţi trei într-o închisoare din Bosnia în 1917).
La Viena era limpede că în spatele acestor atentate se afla Serbia, aşa că, la 28 iulie 1914, Austro-Ungaria a declarat război Serbiei, chiar dacă bătrânul suveran Franz-Joseph era dornic de linişte, încorsetat în regulile dinastice şi protocolare. De fapt, timp de o lună, miniştrii lui s-au tot sfătuit, testând şi "piaţa" europeană. Adevărul este că prin toate ţările din imperiu bătea vânt de răzvrătire, sârbii, cehii, polonezii, românii din Transilvania dorind să se rupă de Austro-Ungaria. Conducătorii de la Viena erau conştienţi de faptul că Rusia nu va rămâne indiferentă faţă de conflictul austro-sârb şi s-a dovedit că aşa a fost, doar că nimeni n-a prevăzut deznodământul: spargerea imperiului austro-ungar. În ciuda acordului secret semnat de Carol I şi împăratul  Germaniei, Wilhelm al II-lea, România n-a intrat în război alături de Puterile Centrale, păstrând neutralitatea până în 1916, după care s-a alăturat Antantei, în schimbul promisiunii că Transilvania, după victorie, se va uni cu România. A fost cea mai importantă hotărâre a politicienilor noştri, care au avut tăria să i se opună regelui cu sânge prusac şi susţinătorilor acestuia. Mira-m-aş ca îmbuibaţii care ne conduc astăzi să se arate demni de încrederea noastră într-o asemenea situaţie limită.



comentarii
2 comentarii

Bravo articolului,nu sunt nout
Mausi
03.04.2010 10:52
Gavrilo Princip era un SARB din Bosnia. 1912 vine in Serbia la Belgrad cu doua scopuri..
1.Sa-si termine gimnaziul (il termina cu distinctie in Belgrad, in 21 Aug.1913)...
2. Dar mai ales sa intre in Organizatia Secreta Sarba MANA NEAGRA..o organizatie aflata direct, dar in secret, sub OHRANA Ruseasca (Serviciul Secret tarist).
Aici in SERBIA, la BELGRAD se formeaza grupa atentatorilor care aveau ca scop uciderea lui Franz Ferdinand.Grupa atentatorilor este pregatita de Organizatia Secreta sarba Ujedinjennje ili Smrt/ Unire sau Moarte, mai sus numita si Mana Neagra.
Tot aceasta Organizatie le da in Belgrad/Serbia, si armele pentru atentat.
La trecerea din Serbia(independenta) in Bosnia (protectorat austro-ungar)vamesii sarbi au facut posibila peste granita CU ARMELE primite la Belgrad..
Atentatul..apoi Princip primeste 20 de abni de inchisoare, unde moare de tuberculoza in Lazaretul inchisorii la 28 Aprilie 1918.
Austria a cerut Serbiei sa NU MAI SUSTINA grupe teroriste si sa desfiinteze in special Organizatia cetnicilor Mana Neagra//=Unire sau Moarte..
Razboiul de fapt a inceput fiindca rusii i-au asigurat pe sarbi de sprijin total..Si..ptr.ca Imparatul Wilhelm II al Reich-ului German..a interpretat cum a crezut el de cuviinta o depesa/telegrama..
Asa se intelege poate mai bine ce si cum..de ce Serbia si Austro-Ungaria si, ca totdeauna.. Rusia..
Bosniacii-bosniaci au regreta de fapt dupa aceea desfiintarea Imperiului Austro-Ungar..aparuse civilizatia dupa secole de asuprire TURCEASCA...
Georg
Georg
03.04.2010 23:20
Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

casino

CibinFEST

Profesional PN

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia