Trăiască ura dintre sexe!

A fost 8 Martie. Ziua Femeii. Ziua în care puteai să urli ca apucata când stripărul ăla ultrageluit, dar cu ulei ca o tocană turcească de vinete (imam bayaldî, pentru prieteni) cu tradiţionalul slip cu aţă-n fund se bâţâia „în exclusivitate” în faţa ta şi care arăta, după multe alcoale (pluralul „barbar” la alcool) îngurgitate, aşa, „ca între fete”, mai sexy decât belitul ăla de bărbat de acasă, care îşi împarte timpul între a ciocăni chestii prin casă şi a sta cu mecla lipită de televizor, că „ie meci”. Au fost editoriale care colcăiau de ură la adresa bărbaţilor, ca „Fără noi, bărbaţii ar fi nişte infractori! E demonstrat ştiinţific”, de Laura Cernatovschi şi „Voi de ce să aveţi o zi a voastră?” de Alexandra Bădicioiu Matei, şi multe, multe altele. Interesant cum o sărbătoare (de factură comunistă, nu comentaţi că aşa e!), ca Ziua femeii, în loc să fie un prilej de bucurie, care feminismul extremist îşi face de cap.
Hai să fim serioşi. Nu cred că o femeie, unde este ea, în funcţii, la lucru, acasă sau oriunde în altă parte, atunci când face treabă bună (că face!), se spune „A, da, OK, dar ştiţi, e femeie, şi femeia, boieri dumneavoastră, e aşa şi pe dincolo...”. Iar femeile care fac acea treabă bună nu cred că sunt portdrapele ale feminismului extremist. Iar bărbaţii care, nu-i aşa, „e porci”, cred că sunt la fel de porci în viaţa lor socială ori privată cu oricine, indiferent de „gender”.
A, dacă sunteţi aşa antimasculine, stimate (anumite) doamne, de ce umpleţi cluburile când mai sus menţionatul striptease masculin are loc? Nu vă gândiţi că, astfel, daţi apă la moară domnilor soţi şi alţi „parteneri de viaţă”, care vor face şi ei acelaşi lucru, pe motiv că „şi tu, de Ziua Femeii, ai fost...”.
Se mai spune că bărbaţii dau femeilor un sentiment de frustrare atunci când le fluieră sau pâsâie pe stradă, ori fac alte remarci. Evident, se ignoră aici modul în care „victima” este îmbrăcată în aşa fel încât să îşi arate toate alea ce le are de la natură la modul cel mai generos cu putinţă. Apropo, pentru ce este vestimentaţia aceasta? Nu pentru a atrage atenţia asupra a „uite ce bine arăt”? Atenţia cui? Nu cred că a bătrânelor din autobuz ori a pisicilor vagaboande.
Interesant este cum atâta timp s-a cerut egalitatea cu bărbaţii, iar când aceasta este pusă în practică, se cere „discriminare” la loc. La fel de interesant este cum anumite organizaţii feministe au devenit un fel de poliţie politică, un fel de NKVD social, care este atent la tot ce se spune / scrie despre femei şi care, în lipsa unui duşman, îl inventează.
Sunt, repet, bărbaţi mârlani, idioţi, care se cred buricul pământului, pentru care „muierea” e un fel de utilaj casnic multifuncţional. Dar cine a spus decenii de-a rândul că „nu e treaba bărbatului” să îşi bage nasul în bucătărie, în curăţenie ori la spălat vase/rufe? Nu femeile? Noroc cu tânăra generaţie, care a renunţat la prejudecata asta stupidă, spre ciuda mamelor şi soacrelor crescte în cultul bărbatului puturos şi incapabil, a cărui datorie este să aducă bani în casă...
Şi cam atât. Aşteptăm reacţii, ca de obicei