Sibiul, deprimant de turistic – reveniri

Am terminat cu „to be continued”. Deci continuăm. Dacă data trecută plângeam de mila a ceea ce are oraşul dar nu e promovat pe măsura valorii şi frumuseţii lui, acum urmează să ne punem întrebări, inutile desigur, despre ce şi cum este reflectat sibiul în materiale turistice. Până una alta, pagina web a Primăriei oferă datele cele mai complete despre istoria şi obiectivele de vizitat din oraş. Dar de asta am mai scris şi nu vreau să aud iar povestea aceea cu „cât ţi-a dat” chiar şi (culmea!) în acest caz. La fel am mai pomenit despre cum NU afli prea multe despre oraş vizitând pagina web a Direcţiei Judeţene de Cultură, dar iar nu revenim.
O fi criză, or fi investiţii reduse, dar parcă prea bate vântul în materie de promovare turistică a Sibiului. Uite, de exemplu, nu (mai) există, sau nu am văzut eu, nici picior de carte – ghid a Sibiului. OK; avem o droaie de albume fotografice, la preţuri destul de piperate, dar şi aici parcă trenează inspiraţia. Răsfoindu-le, vezi imaginile-standard pe care le ştii şi răs-ştii, ultra frumuşele, ultra curăţele, dar care seamănă teribil între ele. Evident că, dacă vrem poze frumoase cu oraşul, le facem noi sau alegem calea galeriilor online ca, de exemplu, Flickr. Lucrări despre istoria oraşului cel plin de istorie nu prea găseşti. Cu excepţia celor din Biblioteca Brukenthal (găsibile la sediul muzeului) bate vântul, latră câinii, iar caravana trece. Cărţile poştale cu reproduceri de epocă s-au mai rărit şi ele, deşi, pe ici pe colo, mai găseşti câte ceva.
Am remarcat ceva extrem de curios în strategia (dacă există una) de promovare a scrierilor istorice despre oraş. Obsesia de a edita doar în limba germană. De parcă Sibiul ar fi interzis pentru turiştii anglofoni şi francofoni. OK, Sibiul era Hermannstadt, era capitala Naţiunii Săseşti, mulţi vizitatori ai burgului sunt germani sau saşi plecaţi. Dar nu cred că ceilalţi vizitatori ai oraşului trebuie neapărat să fie neglijaţi din punct de vedere al informaţiei. Paradoxal, şi în materiel de lucrări în limba română povestea este aceeaşi, deşi avem şi turişti indigeni care vin cu plăcere în Sibiu.
Am avea nevoie de reeditarea lucrărilor lui Emil Sigerus, şi aici mă refer la „Von alten Hermannstadt”, la mai multe albume cu imagini de epocă, la extrem de multe monografii de monumente sibiene, la mai multe cărţi poştale care să nu se învârtă doar printre obiectivele din centru (fotografii pe plăci de sticlă din secolul al XIX-lea erau mai inspiraţi decât DSLR-iştii de acum) iar muzica originală a locului, germană ori română ori maghiară ar merita multe CD-uri. Vorba aceea, idei sunt, dar de la vorbă la faptă mai e mult. Până odată, când cineva va lua taurul de carne.