Să belim vinovaţii!

„Cine-i vinovat?” O întrebare-etalon pentru ceea ce se petrece în România, la orice nivel. Suntem într-o continuă vânătoare de capete. Asta doar de dragul vânătorii, de dragul satisfacţiei de a găsi un ţap ispăşitor pentru ceea ce merge prost. Pentru că ne ajunge doar atât. Găsirea vinovatului. Să fie unul acolo, iindivid sau grup, pe care să-l poţi arăta cu degetul, să-i arunci cu roşii şi ouă stricate în mutră, să-l înjuri de mamă şi să urli că din cauza lui nu merge/nu a mers aia-aia.
Merge prost în România. Cine e de vină? Guvernul. Nu neapărat cel actual, pot fi şi cele anterioare („greaua moştenire”, vorba aceea), poate fi Carol al II-lea, Alexandru Ioan I zis şi Cuza, Ioan Vodă Armeanul zis şi cel Cumplit ori Viteaz, Menumorut, oricine. Toate talk-show-urile de la televiziunile de ştiri, cu invitaţi migratori de la un post la altul, de zici că ăia nu au casă-masă, merg pe ideea cine, cum şi de ce e vinovat. Pentru că au prins ideea dragă românului, de pe vremea când execuţiile se ţineau în piaţa publică şi era singurul spectacol mai „cool” (şi „live”, desigur): Să belim vinovaţii. Să vină ăla să citească sentinţa lui Vodă, şi să îţi crească inima când ăla e căsăpit prin, vorba purtătorilor de cuvânt, „metode specifice”.  Apoi poporul va merge liniştit la cârciumă, să comenteze detaliile evenimentului.
La fel, în instituţii şi în societăţi comerciale. O comite unul? Beliţi-l! Dacăs e poate, şi după regulament. Căd e aia e regulament. Că de aia sunt norme interne, circulări, ordine ale şefilor direcţi ori „de sus”. Să reglementeze mişcatul de hârtii, de informaţii, de orice.  Să tremure chiloţii în toţi, ce mă-sa.
Un candidat la preşedinţia României de lăuda că va face procese pe stadioane. Poporul îl plânge pe Ceauşescu care îi executa pe delapidatorii din avutul obştesc, şi încă mai speră să revină vremea aia frumoasă a demascărilor, în plen şi pe secţiuni, a duşmanilor poporului, ca să poată striga „huooo!” fără teamă, din anonimatul mulţimii mânioase d.p.d.v. proletar.
 A, da. Se caută vinovaţi. Se găsesc. Unii chiar sunt. Alţii sunt doar victimele unui sistem prost conceput din start.  Dar cauzele care l-au ajutat pe cel vinovat să fie vinovat? Cine le elimină? Mă repet. Merge prost în România. Se fac talk-showuri veşnice pe tema asta. Dar nimeni, nicăieri, nu a întrebat pe vreunul din artizanii acestui haos: „Bă nene, uite că e varză totul şi tu ajuţi să fie şi mai varză. De ce faci asta?”. Şi să aduci pe unul deştept în domeniu să îi explice de ce e varză şi cum ar fi mai bine. Sau, în fine, mai puţin rău. Ştim, din idei bune şi soluţii nu iese senzaţionalul iar Leana de la scara B nu mai are temă de socializare când îţi ia suc la 2 litri şi margarină de la magazinul din Scara C.
OK, există, în România, mulţi vinovaţi. Soluţii pentru eliminarea contextului în care ei au „comis-o” nu prea sunt. Sau nu sunt vandabile ori mediatizabile. Pentru că, nu-i aşa, e mai bine să ţii în braţe un incapabil pe care să-l ai la mână, decât pe unul bun care te poate avea pe tine la mână. Plus că există riscul să fie mai bun decât cei aflaţi în cărţi (de partid, de cumetrie, de etc.) şi asta, vorba aceea, tulbură sistemul. Poate că găndindu-ne mai puţin la capete căzute şi mai mult la soluţii care să ne scoată din rahat s-ar schimba ceva în bine. Până atunci, vizionare plăcută.... .