Istorie nescrisă īncă
Remember: martie 1990, Sibiu
Zilele acestea, majoritatea ziarelor naţionale şi-au găsit un locşor în care să ne reamintească că s-au împlinit 20 de ani de la bătăliile româno-maghiare de la Târgu Mureş, din martie 1990. Evident (şi chiar de mirare, pentru presa care se practică acum la noi) viziunea asupra evenimentelor de atunci a fost una echilibrată, echidistantă, fără a se arunca vina sau a se victimiza vreuna din părţi. Spre deosebire de atunci, când ultranaţionalismul din ambele părţi a generat o situaţie riscantă pentru România proaspăt ieşită din comunismul ceauşist (că din comunism ca nărav nu a ieşit încă).
Pe de o parte, maghiarii din România, care au încercat de 15 martie şi ulterior să forţeze puţin mâna, cerând drepturi mai multe şi dintr-o dată şi nu totdeauna prin metode corecte. De cealaltă parte, noi românii, educaţi, cel puţin în ultimii ani, de o istoriografie ultranaţionalistă şi antimaghiară, percepându-I pe maghiari ca pe cei care “vor să ne ia Ardealul”, gata, ca personajul Mărgău din “Noi cei din linia întâi” al lui Sergiu Nicolaescu să transpunem expresia “bag baioneta-n el” în fapt. Pe de altă parte autorităţile de atunci, extrem de preocupate să îşi menţină locul călduţ la care au ajuns graţie momentului 1989 şi care atunci au fost ca şi inexistente. Oricum, duşmanul lor, al autorităţilor “emanate” de Revoluţie, era, în primul rând, opoziţia faţă de Front şi politica lui (pe care a pus-o cu botul pe labe mai târziu, în iunie 1990). Au fost victime, au fost chemări la arme de ambele părţi, au fost lupte demne de un război civil. Au fost bâte, bătăi bestiale, clanţe legate la priza de 220, automobile care au intrat în manifestanţi, prietenii de ani buni rupte pe motivul “valah împuţit” versus “bozgor”, sprijin dinăuntru (românii din ţară) şi din afară (maghiarii care cântau cântece gen Erdely Indulo).
Acum apele s-au mai liniştit, iar, hai să fim sinceri, pericolul României suntem în primul rând noi, prin ceea ce facem sau nu.
Şi la Sibiu au fost “valuri” atunci, în martie. Mitinguri cu mii de oameni, vreme de mai multe zile, de la lozinci cuminţi şi discursuri decente la hotărârea de a pune mâna pe orice, de a urca în camioane şi a pleca la Târgu Mureş în sprijinul românilor de acolo.
Imaginile sunt de la un miting de atunci, din martie 1990, organizat de proaspăta Vatră Românească, care chiar ar fi fost ceva ca lumea dacă nu ar fi deviat în altceva. Ce să mai spunem? Priviţi imaginile că poate sunteţi prin ele. Eu nu, că eram cel care făcea poze…
.
Pe de o parte, maghiarii din România, care au încercat de 15 martie şi ulterior să forţeze puţin mâna, cerând drepturi mai multe şi dintr-o dată şi nu totdeauna prin metode corecte. De cealaltă parte, noi românii, educaţi, cel puţin în ultimii ani, de o istoriografie ultranaţionalistă şi antimaghiară, percepându-I pe maghiari ca pe cei care “vor să ne ia Ardealul”, gata, ca personajul Mărgău din “Noi cei din linia întâi” al lui Sergiu Nicolaescu să transpunem expresia “bag baioneta-n el” în fapt. Pe de altă parte autorităţile de atunci, extrem de preocupate să îşi menţină locul călduţ la care au ajuns graţie momentului 1989 şi care atunci au fost ca şi inexistente. Oricum, duşmanul lor, al autorităţilor “emanate” de Revoluţie, era, în primul rând, opoziţia faţă de Front şi politica lui (pe care a pus-o cu botul pe labe mai târziu, în iunie 1990). Au fost victime, au fost chemări la arme de ambele părţi, au fost lupte demne de un război civil. Au fost bâte, bătăi bestiale, clanţe legate la priza de 220, automobile care au intrat în manifestanţi, prietenii de ani buni rupte pe motivul “valah împuţit” versus “bozgor”, sprijin dinăuntru (românii din ţară) şi din afară (maghiarii care cântau cântece gen Erdely Indulo).
Acum apele s-au mai liniştit, iar, hai să fim sinceri, pericolul României suntem în primul rând noi, prin ceea ce facem sau nu.
Şi la Sibiu au fost “valuri” atunci, în martie. Mitinguri cu mii de oameni, vreme de mai multe zile, de la lozinci cuminţi şi discursuri decente la hotărârea de a pune mâna pe orice, de a urca în camioane şi a pleca la Târgu Mureş în sprijinul românilor de acolo.
Imaginile sunt de la un miting de atunci, din martie 1990, organizat de proaspăta Vatră Românească, care chiar ar fi fost ceva ca lumea dacă nu ar fi deviat în altceva. Ce să mai spunem? Priviţi imaginile că poate sunteţi prin ele. Eu nu, că eram cel care făcea poze…
.
Adauga un comentariu la acest articol
...Este actualul conf.univ.dr. Mihai Racoviţan, cadru didactic la facultatea de istorie şi patrimoniu de la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu şi fost membru al organizaţiei ultranaţionaliste – se pare, desfiinţată īntre timp – Vatra Romānească.























