logo
Poveşti de la Radio cu Andy Popianoş: Radio Sibiu 67.01 FM (4)
Poveşti de la Radio cu Andy Popianoş: Radio Sibiu 67.01 FM (4)

Bun găsit! Călin Florea  îşi continuă povestea de la Radio Sibiu ajunsă la momentul “cel mai tragic lucru care se-ntâmpla în radio”.
“Era când unul dintre sunetişti sau dintre cei care-şi mixau propriile emisiuni, cum era şi minoru’ şi aşa mai departe....rătăceau şurubelniţa aia subţire […] deci era tragedie. Păi cum să emiţi tu şi să pui piese să sune înfundat ?! Să n-ai cu ce – vorba aia, chiar s-a luat decizia la un moment dat să se cumpere vreo 3 sau 4 dintr-ălea să stea împrăştiate prin tot studioul, numa’ să nu mai rămâi fără că...Deci degeaba, aveai sculele lu’ peşte oceanic acolo  şi puteai să ai cel mai şmecher emiţător sau cel mai şmecher mixer – frate, dacă n-aveai şurubelniţa să reglezi capul de redare să obţii înaltele maxime de la ăla” nu aveai nimic – am completat eu zâmbind ”ştii despre ce vorbesc. Că CD-ul era  C.D. Îl băgai şi mergea. Ăla era. Ce calitate avea – nu exista să redea mai prost sau mai bine” aici în schimb trebuia să piguleşti – i-am spus şi eu lui lui Călin. “Aici trebuia – pentru că aveai casete de 17 mii de feluri, înţelegi?! La un moment dat inclusiv colecţia mea de casete a stat o vreme de vreo juma’ de an acolo până au început să-mi dispară din ele şi-am zis no’ ştii ce?! Hai. ”
Era o treabă importantă încă de pe atunci – calitatea înregistrării şi suportul pe care îl aveai. Am făcut referire arătându-i lui Călin o casetă New Yorker şi mi-a zburat gândul la vorbele lui Claudiu Rusu Costea care făcea referire şi el la banda magnetică. “Sincer aş putea să-ţi mai povestesc încă vreo două zile despre perioada respectivă. S-au întâmplat multe lucruri frumoase – ţi-am zis – majoritatea sau aproape toate au fost frumoase şi oamenii au fost faini. Nu-mi amintesc să fi avut cu vreunul vreo dispută sau animozitate, adică până şi chestia aia de-ţi povesteam cu emisiunea cu asta, am contorizat-o undeva acolo, nu mi-a picat bine dar aia nu-nseamnă că am început să mă înjur cu oamenii. Până drumurile noastre s-au mai ciocnit ocazional, ne-am salutat, am fost prieteni, am fost OK . Toţi, absolut toţi sunt oameni cu care am rămas şi cu care m-am reconectat – cu unii peste ani – adică avem colegi care au plecat în State, în alte ţări străine, atunci la puţin timp după anii ’90 şi chiar ne-am reconectat cu bucurie. Chiar avem un grup făcut, dar de fapt ştii că eşti acolo  ” îmi spune Călin Florea ajutându-mă să subiniez termenul de oameni “Asta zic, ne-a unit exact chestia asta. Faptul că am făcut o treabă de pionierat, o chestie în care toţi am încercat, am testat şi împreună am încasat şi succesul şi nereuşitele.  ”
Mulţumesc





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

kogalniceanu

smeralda

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
filarmonica
Licitatie publica

accentmedia