logo
Poveşti de la Radio Activ, cu Andy Popianoş (VI)
Poveşti de la Radio Activ, cu Andy Popianoş (VI)

“Canadin se numea magazinul. Băi erau nişte gagici mişto acolo, toată ziua mergeam la sandwichuri, nu conta că nu aveam bani...nenea Anghel nouă ne e foameee” povestea de la Radio Activ continuă. “Era fain – încă nu dădusem drumul la radio – nu ne-au lăsat să vorbim de prima dată...ne-au pus să vorbim ...intervenţii scurte, stăteam în cabină, nu butonam nimic deşi Horaţiu butona, am simţit eu nevoia să intervin. Horaţiu butona, cred că Horaţiu a butonat mult timp, o lună, două, trei...cine mai era, mai era Codruţa...acum nu mai ţin minte dacă pe Codruţa Armie şi pe Victor Tocariu i-am găsit acolo sau au venit după dar ei aveau idee, mai lucraseră la Radio Sibiu. Ei stăteau mai mult la butoane pe vremea aia, ei aveau şi o trupă pe vremea aia – chiar nu-mi aduc aminte – poate Horaţiu cred că îşi va aduce aminte, lui i-au mai rămas, mie nu aşa multe.Dar asta în ce an era?! Am simţit nevoia să întreb. “Asta era prin ’93, 1993 undeva prin toamnă. S-ar putea să fie ’94. Vara lui ’94. Şi după aia ne-a lăsat şi pe noi să butonăm. Ce era haios era – Borco Borco venea, primul care ne băga muzică-n cap, ne mai asculta dincolo şi zicea hai mă ce porcării-s astea. Hai mă să-ţi aduc eu un Iron Maiden, să-ţi aduc eu un Led Zeppelin să vezi ce-i aicea...Noi bă Borco noi maxim Bon Jovi. Du-te bă de-aicea cu Bon Jovi cu...Nah, am învăţat şi chestiile astea – până a avut curaj să ne dea drumul şi nouă peste butoane – ce era interesant era că Horaţiu stătea – avea un fel de arătător cum au profesorii, cum aveau profesorii...din ăla metalic,, era o antenă de radio de fapt arătătorul lui – şi ne croia peste degetele de la butoane. Acuma nu tare dar era intere” şi începem să râdem. “ Băi ce faci? Vezi că-i bassul, vezi că-s mediile, taie mediile, tu nu auzi că te auzi ca un butoi. Noi eram la început, nouă ni se părea că e foarte bine aşa cum ştim noi, adică cum îmi spui tu mie, eu mă uit la Mtv de un an jumate-doi, cine eşti tu să-mi spui tu mie, adică eu îi aud pe ăia cum vorbesc”. Râdem împreună fiindcă ştim ce înseamnă asta. “Ne strâmbam vocile – adică nah, încercam să ne iasă nişte chestii care evident nu ieşeau – adică sunau penibil că n-aveam de-a face cu aşa ceva, n-am ştiut până atuncea ce-i”, spune Alin cu zâmbetul pe buze. Ce a urmat în programul de radio care era la începutul începuturilor pe atunci aflăm data viitoare.

Mulţumesc



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
burduf sevis

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Licitatie publica