logo
Poveşti de la Radio Activ, cu Andy Popianoş (IX)
Poveşti de la Radio Activ, cu Andy Popianoş (IX)

“Neluţu Brote – uite că pe el l-am uitat. Mergeam la cinema şi în toată sala se auzea aşa un râs de ziceai că bubuie pereţii...Brote, tu eşti ? Da măi, eu sunt... La Titanic, singurul om care râdea ăn sală era el. Aşa
l-am găsit şi a mai râs foarte mult la Un Interviu cu un vampir când scoteau ăia  - cum le spune - coşciugele şi-l aud aşa în sală zice : băi cee limuzine aveţi băi...şi la radio era la fel – că el avea emisiune şi la radio – el avea emisiune de rock cu Borco revenind la Activ.
Au trecut repede, foarte repede au trecut anii” îşi aduce aminte Alin Crişan un pic nostalgic. “Nu-ţi dădeai seama. Foarte repede, nu ştiu în ziua de astăzi cum se mai face radio, adică lucrurile au evoluat – sunt convins, trebuiau să evolueze – dar atunci era hai. Erai la început...radioul în România era la început. Aveai libertate. ” Atunci aveai treaba aia de LIVE de On Air, l-am completat pe Alin “Da, puneai mâna pe buton şi ziceai. Că ziceai rău – ţi-o luai, că ziceai bine te lăuda lumea – dar ţi-o luai de la ascultător. Acuma nu-s interesante poveştile ...să zicem din radio, sunt interesante poveştile adiacente radioului. ţi-am zis... mergeai...cunoşteai foarte mulţi oameni...Nu exista atât de multă media încât să ...astăzi vezi e un pic schimbat. Dacă întrebi pe cineva cine-i ăla, cine-i ăla, poate generaţia noastră-şi mai aduce aminte de noi sau că au fost 3-4 radiouri în Sibiu şi-acuma câte sunt ?! Locale efectiv... Aşa am lucrat şi la Eveniment, dar nu contează pentru că am lucrat puţin şi nu am avut libertatea pe care am avut-o deşi cu dl. Călin m-am înţeles foarte bine.” Bun, deci povestea ta de radio Activ “acuma nu ştiu cât e de interesantă-dar în capul meu e interesantă pentru că acolo am făcut tinereţea altfel decât alţii. Adică să mergi prin baruri, prin parcuri şi să stai să mănânci seminţe sau nu-ştiu ce, adică noi am avut altceva.
Ne-am implicat în...hai să zic...ne-am mai cizelat. O făceam şi pentru noi, în primul rând – îţi spun sincer, nu vreau să...poate sună aiurea – că făceam pentru noi că ne plăcea;
Mai târziu am învâţat că lucrul ăsta îi făcea bucuroşi pe alţii...da’ prima dată am făcut-o pentru noi, că eram aşa un pic individualişti”, se simte că e copleşit de emoţiile retrăirii acelor vremuri – acum, cu microfonul deschis – sau poate mă înşel şi eu că parcă şi mie mi-a adus aminte de începuturi. “Greşeli făceam, greşeli făceam foarte mult – nu poţi să zici că – am devenit foarte bun prieten cu Andy Ghişoiu şi el mai avea bunul obicei să ne înregistreze. Şi ne întâlneam seara şi zicea: băi, tu ai auzit ce prostii ai zis azi ?! Şi răspunsul venea imediat din partea mea că dacă tu altă treabă nu ai decât să stai şi să asculţi mi se pare normal...Normal că îţi dai seama ce prostii, eu nu-mi dau seama ce am zis poate chiar aşa atunci sau îmi dau seama mai târziu”, râde Alin “dar era constructivă toată treaba că învăţai să te controlezi şi învăţai să-ţi găseşti cuvintele, nu deschideai doar gura şi ziceai A...şi ziceai o prostie, îmi spuneam că deschizi gura când mai legi un pic creierul, îl conectezi, ai o idee măcar de la care să porneşti [...] şi era fain. N-am conştientizat, n-am stat niciodată să mă gândesc  şi că de fapt cresc şi modelez o anumită generaţie. De aia-ţi zic că nu ştiu poate cei de vârsta mea să-şi mai aducă aminte de noi ”, trage concluzia vocea de la radio. Cu alte voci şi poveşti ale oamenilor care  au ţinut microfonul la începuturile fenomenului radio şi în Sibiu, ne întâlnim data viitoare.
Mulţumesc

 



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Artmania

Hertel Nordbayern

Eurotrip Rekze
Fundatia APT
Auchan