Pe podium la Singapore, anonim la Sibiu

„Gimnastul Andrei Muntean este primul campion olimpic de tineret din România, tânărul sportiv cucerind sâmbătă, la Jocurile Olimpice ale Tineretului de la Singapore, medalia de aur la inele, cu un punctaj de 14,250 puncte, potrivit Agerpres.
Născut pe 30 ianuarie 1993, cu un meritoriu loc 4 la individual compus, Andrei Muntean a reuşit, la această primă ediţie a Jocurilor Olimpice rezervate categoriei de vârstă 14-18 ani, să inaugureze un palmares de campioni, printr-o prestaţie foarte bună la aparatul preferat. Medalia de argint la inele a fost obţinută de japonezul Yuya Kamoto - 14,200 puncte, iar cea de bronz a revenit spaniolului Nestor Abad - 14,150 puncte.
În cadrul primei zile a concursului pe aparate din cadrul competiţiei de gimnastică a JOT, Andrei Muntean a mai concurat în finala la cal cu mânere, unde s-a clasat al 8-lea, cu 13,050 puncte (titlul a revenit ucraineanului Oleg Stepko, cu 15,312 puncte)”.
Este o ştire din România Liberă, preluată de la Agerpres, în care ni se spune că în România încă – şi în ciuda politicii deliberate de ignorare şi promovare a valorilor – se face performanţă de nivel mondial. Evident că rareori vom afla despre acestea la ştirile sportive de pe Antenă sau Pro, mult prea preocupate de chefurile lui Mutu, de declaraţiile lui Nea Jiji, de sforile trase de Nea Corleone ori de înjurăturile reciproce ale neonaziştilor din galeriile diverselor echipe. La fel, vom şti prea puţin despre cei care fac ceva – şi nu mă refer aici doar la sport – din presa ne-sportivă, mult prea amatoare de panarama politică de zi cu zi, de capetele rupte şi maşinile feliate pe drumurile patriei ori de declaraţiile nesărate ale faimoşilor de moment.
Evident că, astfel, nu vom şti că „gimnastul Andrei Muntean”, este o mândrie a Sibiului. O mândrie aproape anonimă. Dacă a ascultat imnul naţional al României de pe cea mai înaltă treaptă a podiumului Jocurilor Olimpice ale Tineretului de la Singapore, pentru sibienii - extrem şi nejustificat de mândri – el este aproape un necunoscut.
A început cu gimnastica de la 4 ani, când antrenorul Cristian Baiaş (acum retras din viaţa competiţională, dar încă apropiat al campionului), de la Clubul Sportiv Şcolar Sibiu, l-a descoperit, în urma unei campanii de selecţie efectuată în grădiniţele oraşului). Acum are 17 ani. Şi mai are de două ori pe atâta medalii de aur câştigate la competiţiile naţionale şi internaţionale de gimnastică-juniori. Prima a fost în 2000, când avea 7 ani, la Cluj, un argint cu echipa. Ultimele au fost anul acesta, aur şi argint la Singapore. Ne-ar lua foarte mult spaţiu să menţionăm aici toate medaliile şi diplomele primite la toate competiţiile sportive de gimnastică. Menţionăm aici argintul primit anul trecut la FOTE (Festivalul Olimpic al Tineretului European) de la Tampere-Finlanda, pentru prestaţiile de la individual-compus şi sol (plus un „bronz” cu echipa), aurul la paralele cucerit la Campionatele Europene de la Birmingham de anul acesta şi aurul de la inele, argintul de la paralele şi locul IV la individual-compus de la Singapore.
L-am găsit pe Adrian Vasile Muntean acasă la el, alături de tatăl său şi de primul său antrenor, Cristian Baiaş. „Acasă” e un fel de a spune, deoarece Sibiul îl vede doar în vacanţe, regimul Liceului cu Program Sportiv din Bistriţa fiind aproape unul militar. „Acasă” este apartamentul de la parterul unui bloc din Hipodrom. Am vorbit despre multe. Despre Sibiul care este o excelentă rampă de lansare pentru campionii gimnasticii, la concurenţă cu „firme” de prestigiu precum Steaua şi Dinamo. Despre liceului unde studiază, alături de alţi 5 sibieni şi programul spartan al acestuia: antrenament de la ora 7.30 la 9.30, ore de curs de la 10 la 14, masa şi odihnă de la 14 la 16, antrenament iar de la 16.30 la 19.30, masă şi timp „la dispoziţie” între 19 şi 22, şi „stingerea” la ora 22.30. O fi „militărie”, dar pereformanţa nu se face nici la ţigară pe centru, noaptea în club ori cu „iarba” sub nas. Am vorbit despre cum Sibiului nu prea îi pasă de campionii săi, olimpicul nostru cu un raft întreg numai de cupe, diplome, medalii, plachete şi fotografii din competiţii neprimind nici măcar un telefon oficial de „bravo-mersi frumos”, după ce a ajuns primul campion olimpic român de juniori, anul acesta, de la. Fac excepţie, aici, desigur, materiale publicate în presă la acel moment (printre care şi noi, Tribuna). Dar parcă nu e suficient. Andrei Muntean ne-a mai spus despre „trecerea” sa, anul viitor, la „seniori” şi dorinţa sa de a continua tot „pe” gimnastică (şi pe medalii, desigur), „dacă sunt sănătos”.
Încheiem, cu promisiunea de a reveni în paginile noastre de specialitate sportivă, şi cu micile pasiuni non-sportive ale lui Andrei vasile Muntean. Îi place muzica house şi clubbing – e normal la vârsta lui – printre preferaţi fiind DJ Alligator Project, Tiesto şi Armin van Buuren. Îi plac plimbările prin parc şi filmele de comedie („Alvin and the Chipmunks”) şi acţiune („Never Back Down”). În rest, este un tânăr normal. Sau mai degrabă, este cum ar trebui să fie un tânăr normal. Ceea ce ne-a bucurat. Îi urăm şi noi sănătate, nulte performanţe şi, mai ales, să nu se lase. Astfel va fi un exemplu, în continuare, despre faptul că în România şi în Sibiu se poate. Şi că, în ciuda nepăsării oficialităţilor înaintea valorilor adevărate, alături de el şi de alţii ca el suntem noi, oamenii simpli. Aşteptăm veşti în continuare..