Orlăţeni căzuţi la datorie

Nu ştiu cât de macabru va fi pentru unii să citeşti ce scrie pe crucile vechi din cimitire, dar un lucru e cert. Unele din ele sunt pline de istorie. Este şi cazul celor din cimitirul comunei Orlat, unde am re-descoperit o fărâmă din jertfa dată de românii ardeleni pe fronturile Primului Război mondial. Fără prea multe cuvinte în plus, vă oferim aici patru portrete de orlăţeni căzuţi la datorie.
Simeon G. Loloiu – „născ. În 4 octomvrie 1887, dispărut în anul 1914; pe câmpul de luptă din Galiţia.” Monument funerar ridicat „prin jalnica soţia Ana n(ăscută) Opriş şi fraţii Ioan şi Maria Loloiu”
Simion S. Pop – „n. la 13 april 1891, murit moarte de erou pe frontul Italian, la 15 mai 1916. Ridicată de părinţii lui, Simion Pop şi Ana”.
Nicolae N. Poplăcian – „născ. În 12 Oct. 1881, rănit în resbelu din Galiţia şi răposat în Oradia mare în 25 oct. 1914”. Crucea este „ridicată de soţia sa Sora n. Loloiu”
Ion S. Pop Luca – „Această cruce s-au ridicat în amintirea eroului Jon S. Pop Luka, născ. în 20 August 1894, răp. 1915 pe câmpu de luptă în Galiţia”.
Fără fotografie (deşi locul unde aceasta se afla este vizibil), se află mormintele lui Vasilie B. Ghişoiu, „născ. în 1886 răp. în Iul. 1919 (în) Italia”, Ioan Gligorea „născ. la 1 Febr. 1888 rep. la 26 Oct. 1918, în Botoşani România. A murit cu gândul la ziua izbăvirii neamului său”, şi Petru Rigeriu „născ. în anul 1881, rep. în 22 Sept. 1918 ca erou în Polonia rusească”.
Despre celalalte monumente şi urme ale războiului din zona Orlatului, într-o ediţie viitoare..