Monumentul, grafitti–ul şi clubul

Boala grafittiului a lovit, loveşte şi va lovi în continuare Sibiul (şi nu numai). Iar dacă mâzgăleşti un bloc de beton ceauşist cu mansardă, ori un fost “saivan” de nefamilişti devenit rezidenţial de garsoniere nu e o mare tragedie, ba chiar dă o notă veselă locului şi aşa cenuşiu din toate punctele de vedere, atunci când e vorba de clădirile din centrul istoric, se schimbă situaţia. Ştim că nu se poate discuta în Sibiu despre respect faţă de istoria locului. Ea nu se predă la şcoală, şi chiar dacă s-ar preda, cine ar face-o ca lumea, că domnii profesori au chef de proteste şi alte paranghelii sindicale. Ştim că piţiponcii cu spray se cred mari meseriaşi dacă îşi pun semnăturile pe orice, mai ales pe ceva curat. Ştim că asemenea manifestări “de artă” sunt foarte frecvente în locurile unde se sare (în gură uneori) cu bicicleta şi în jurul liceelor (exemplu clar este la “Arte”, unde vecinele Primăria veche şi Pasajul Scărilor arată pe deplin de ce sunt capabili elevii de aici). Dar cel mai revoltător din tot centrul istoric mi se pare halul în care este Casa Weidner. Aceea  de vizavi de Turnul Sfatului sau, pentru sibienii adevăraţi, restaurantul “La Turn”. Nu a ajuns că la “reabilitare”, s-au scos vechile şine de tramvai. Nu a ajuns nici că s-a tras ţeava de gaz exact peste un cadru de uşă medievală cu ornamente şi blazon. Acum, mai e şi mâzgălit cu zeci de semnături. Poarta din lemn, pasajul, pereţii. Ne-am întrebat “de ce acolo şi nu dincolo”, dar explicaţia a venit de la sine, prima pe stânga cum intri. Păi e club, frate! “Propaganda”. Deci vin puştanii, se oţelesc pe acolo, prin curaj şi începe să-i chinuie talentul artistic. Ne-am zis: hai că o fi coincidenţă cu clubul.  Dar, coincidenţă, în Piaţa Mică, TOT într-o clădire monument istoric, cum dai să intri în terasa din curticică, citeşti frumos, scris cu negru, pe casa din secolul XV-XVIII, o reclamă la “legal drugs”: “Cazan şi fraţii lui / Vânzătorii anului / Ganja”. Ce e aici? Păi “Bohemian’s Flow”. Deci alt club. Departe de noi să învinuim pe cei cu cluburile de porcăriile de afară ale clienţilor lor, chiar dacă un om de ordine plasat la intrare ar mai tăia din elanul creativ al zângălicilor. La fel, o plimbare mai susţinută, noaptea, a poliţiei comunitare din zonă că, ce naiba, primăria e la câţiva paşi şi de acolo le vin banii. Că ne facem de marea cacao cand vin milioanele de turişti la vară.          .