Când am citit acest titlu al unui articol din revista Paris Match, am crezut că-i o greşeală, pentru că, de-a lungul timpului, nenumăraţi au fost "zburători": ba cu dirijabilul, ba cu paraşuta, ba cu parapanta, dar citind, mi-am dat seama că e vorba de elveţianul Yves Rossy, pilot de meserie, care a inventat un dispozitiv cu care realmente are autonomie de zbor, precum în fil­ mele SF Batman. Visul omului de a zbura precum păsările, început cu Icar şi Dedal din mitologia greacă sau cu meşterul Manole din cunoscuta baladă românească, a fost transformat în realitate de acest contemporan al nostru.
A început să gândească şi să facă proiecte în anii '90, construind nişte aripi gonflabile, pe care să şi le ataşeze, iar deplasarea să o facă prin două motoare, dar proiectul a căzut, pentru că acele motoare se încălzeau şi afectau aripile. Abia după ce a realizat 15 prototipuri a găsit soluţia viabilă. În 2004 a început experimentul, iar zece ani mai târziu a reuşit să zboa­ re peste Canalul Mânecii şi deasupra Dubaiului. El re­ cunoaşte că: la 57 de ani câţi am eu, îţi trebuie o ex­ celentă condiţie fizică, fiindcă schimbările de direc­ ţie le fac cu mâinile şi corpul, ca la slalom, când schiezi. Practic, inventatorul îşi ataşează aripile precum un rucsac, anvergura lor fiind de 2 metri, deplasarea se face cu 4 motoare cu reacţie, care, alimentate cu cherosen cântăresc 55 kg, viteza de croazieră este de 1.087 km/h, iar autonomia de zbor este de 6-13 minute. Sigur invenţia lui este de notat, dar având în vedere costurile - circa 100.000 de euro - şi autonomia de zbor destul de mică, m-aş mira ca să găsească cli­ enţi pentru a trece la o producţie de serie, ca să nu mai spun că, la coborâre îţi trebuie să te ajuţi de o paraşută pentru a micşora duritatea impactului cu pământul. Sigur, prin această invenţie, Yves Rossi a deve­ nit celebru, mai mult, şi-a găsit un partener, care vrea să perfecţioneze aparatul, un francez, Vince Reffet, mai tânăr, campion la săritura cu paraşuta de pe vârful munţilor şi de pe cele mai înalte construcţii.
 Presa din întreaga lume a semnalat realizarea lui Rossi şi gazetarii s-au năpustit să-i dea tot felul de nume: Jetman, Airman, Rocketman...
Noroc cu asemenea oameni, care ne fac să ne gân­ dim şi la altceva decât la politică şi la... sfârşi­ tul lumii. Avem nevoie de idealişti, într-o epocă în care primează banii, cei care aduc cu ei bunăstare, putere, sănătate (s-a demonstrat că milionarii trăiesc mai mult decât oamenii de rând, fiindcă sunt îngri­ jiţi de cei mai buni medici, la cele mai scumpe clinici, nu se spetesc muncind pentru pâinea cea de toate zi­ lele). Am toată consideraţia pentru cei care toată viaţa experimentează pentru a găsi cauzele şi tratamen­ tul bolilor considerate acum incurabile: leucemia, SIDA, cancerul, diabetul etc. Politicienii sunt - majoritatea - nişte paraziţi ai societăţii, fără de care am trăi mult mai liniştiţi.