logo
Lumea ca bâlci: Între extaz şi agonie nu-i decât un pas...greşit
N. I. DOBRA
425 vizualizari
Lumea ca bâlci: Între extaz şi agonie nu-i decât un pas...greşit

Nu ştiu dacă vă mai amintiţi de cel considerat cel mai mare escroc, Bernard Lawrence Madoff, care acum zace într-o puşcărie din SUA, condamnat la 150 (!) ani de închisoare. Dacă nu, vi-l readuc în memorie.

S-a născut la 29 aprilie 1938, într-un cartier mizer din New York, într-o familie de evrei amărâţi, a absolvit Hofstra University, dar nu asta-i important, ci faptul că, la 22 de ani, a înfiinţat firma de brokeraj, investiţii şi consiliere financiară la Bursa din New York. În câţiva ani a prosperat în domeniul finanţelor , ajungând director la bursa NASDAQ, la 48 de ani averea lui fiind estimată la 65 miliarde de dolari! În timpul crizei economice din anii 2007-2009, s-a descoperit că Madoff - care avea printre clienţi, bănci importante din Olanda, Elveţia, Spania, Japonia, Marea Britanie, Israel, etc. - delapidase zeci de miliarde de dolari, folosind "schema Ponzi" (o operaţiune investiţională frauduloasă, care implică plata unor profituri deosebit de mari unor investitori, de pe urma unor fonduri investite de alte persoane si nu de pe urma veniturilor pe care afacerea le-a generat în realitate. Acest sistem piramidal a primit numele lui Charles Ponzi, care, în anii' 20, a înşelat mii de inşi din New England, convingându-i sa investească într-o schemă de speculaţii cu mărci poştale. În acea perioadă dobânda anuală la conturile bancare era de 5 la sută, iar Ponzi le-a promis un profit de 50 la sută în 90 de zile. (Ştiţi Caritaşul de la Cluj!) Bineînţeles că escrocheria s-a descoperit, dar numele lui Ponzi  - şi metoda - au rămas.

Revenind la Madoff, prin malversaţiunile lui, a falimentat bănci şi mii de oameni, care şi-au investit agoniseala în afacerea lui. Judecat, la 71 de ani, a fost condamnat la 150 de ani de puşcărie, i s-a confiscat toată averea mobilă şi imobilă - pentru despăgubirea unei părţi dintre cei păgubiţi. De parcă asta n-ar fi fost destul, unul din fii, Mark, s-a sinucis de ruşine, iar celălalt, Andrew, după ce a publicat o carte în care se dezice de părintele lui, s-a prăpădit de cancer... .

Recent, reporterii de la revista Paris Match i-au făcut o vizită soţiei  lui Madoff, Ruth (76 ani), care locuieşte singură într-un apartament de 80 mp, într-un cartier (totuşi) rezidenţial, Greenwitch din Connecticut. (La terminarea procesului, judecătorii au avut bunăvoinţa de a-i lăsa din imensa avere  2,5 milioane de dolari, cu o parte plătind avocaţii, iar ce i-a rămas investind în afaceri (de astă dată) sigure, pentru a duce un trai confortabil. Vă sintetizez interviul lui Ruth Madoff: " (...) Cu Berni ne-am cunoscut din adolescenţă, locuind în acelaşi cartier, el avea 16 ani, eu 13. Când am împlinit 18 ani, ne-am căsătorit. Îl iubeam şi mă iubea, era frumos, atletic, inteligent, câştiga bani mulţi, mă răsfăţa. Îmi plăceau călătoriile, m-a dus peste tot. N-a mai fost nevoie să urmez o facultate. Nici eu, nici fiii noştri n-am ştiut de afacerile lui frauduloase. Aveam vile peste tot în lume, prieteni bogaţi, duceam o existenţă de vis. Eram cu adevărat fericiţi. Nici când o oarecare Sheryl Weinstein a scris o carte în care povestea că a fost amanta lui Berni şi că acesta avea alte femei cărora  le plătea întreţinerea, nu l-am părăsit, fiindcă nu am crezut, iar la noi în familie era o vorbă: "Moartea este OK, divorţul niciodată!" După ce am pierdut averea, am pierdut tot, băieţii, prietenii, rudele, fiindcă nici pe acestea nu s-a sfiit să le escrocheze,  promiţându-le îmbogăţire rapidă. Am rămas eu şi pisoiul meu. Şi fotografiile. În primii doi ani ani după ce a fost închis, m-am dus pe la el, după aceea am renunţat. Din când în când  îmi dă telefon, dar nu vorbim mai mult de cinci minute, fiindcă nu avem ce ne spune. El zice că citeşte mult, eu îi spun că fac voluntariat, dau ore de engleză la imigranţi şi duc mâncare la bătrânii care nu se pot deplasa de acasă. Mai ies la plimbare şi unii dintre cei înşelaţi mă recunosc, dar, slavă Domnului, nu am fost niciodată agresată. Singura mea îngrijorare este să nu mă îmbolnăvesc de Alzheimer, fiindcă tatăl meu a făcut-o la 71 de ani şi am auzit că se moşteneşte. Acum, la 76 de ani, mai uit şi eu  multe lucruri, de exemplu să pun timbre pe scrisorile pe care le expediez nepoţilor. Am văzut filmul în care Robert De Niro şi Micelle Pfeiffer ne interpretează pe noi. Ea a fost să mă cunoască şi cred că s-a convins că nu sunt o femeie rea, fiindcă aşa m-a şi reprezentat. Nu-l urăsc pe Berni, dar mă întreb şi nu înţeleg de ce s-a pretat la aşa ceva?".

Ce-ar mai fi de spus decât ce-am zis în titlu.

 



comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
Artmania

Hertel Nordbayern

Eurotrip Rekze
Fundatia APT
Auchan