Tribuna
Lumea ca bâlci: GULAG şi HOLOCAUST
N. I. DOBRA
1366 vizualizari
Lumea ca bâlci: GULAG şi HOLOCAUST
- convorbire între René Al. de Flers şi Titu Popescu -

- René Al. de Flers - Eminescu, în realitate, nu i-a urât pe evrei, ci făcea diferenţă. Iată ce scria el la 20 octombrie 1881. în ziarul Timpul: "Nu urâm pe evrei dar nici de vină nu suntem că au fost perse­cutaţi în alte ţări, că au contractat deprinderile de speculă şi de parazitism pe care le au acum, şi nici nu putem iubi acest rău elementar ce cade asupra noastră. România, nefiind vinovată întru nimic de poziţia trecută a evreilor în ţările apusene şi răsăritene, nu poate fi obligată a suporta economic şi social urmările acelui rău tratament..."
Se ştie că până la publicarea volumului IX din Operele lui Eminescu, atunci când Agit­prop-ul preluase conducerea literară în România ocupată, aşa-zisele scrieri tendenţioase ale marelui poet, ca şi ale altor scriitori ca Vasile Alecsandri, fuseseră imediat interzise. Cine nu-şi aduce aminte de... Pohod na Sibir? Probabil că Mihai Roller&Co. citiseră articolul Evreii şi Conferinţa, scris de Eminescu în Revista Externă, în care mai spunea: "Evreii fac din jurnalistica europeană ceea ce au făcut din băuturile spirtoase la noi în ţară - otravă. Ei au încercat a otrăvi şi literatura germană..." Nu putea fi pe placul lor şi Vladimir Vladimirovici Maiakovski trebuia impus unui popor care nu accepta să fie de origine... slavă.

 - Titu Popescu - S-ar părea că politica externă a Israelului este una dintre cele mai consecvente. Vreţi să-i precizaţi obiectivele, dv. fiind specialist în politica ţărilor din Orientul Mijlociu?

  - R. A. d. F. - Mai întâi de toate, ar trebui să se cu­noască istoria cum a fost în­fiinţat acest stat. Nu trebuie să uiţi că planurile pentru în­fiin­ţarea unui stat israelit, chiar eu­ropean, au fost puse pe hârtie încă din secolul al 19-lea şi vizau: Moldova, Basa­rabia, Bucovina, Mara­mureş şi Galiţia. Ideea fuse­se readusă pe tapet de pre­şe­dintele Wilson al Statelor Unite, imediat după Primul Război   Mondial. Nu s-a  putut realiza. Dar, ideea unui stat israelit pe melea­guri biblice, a fost a aşa-zişilor Ostjuden, cum sunt încă numiţi evreii răsăriteni în ţările de limbă germană. Începutul l-a făcut Theodor Herzl, născut la Budapesta, în Austro-Ungaria de atunci. La Paris, el era corespon­dentul complexului vienez, Die Neue Freie Presse (Noua Presă Liberă) şi fu­sese martor la degra­darea şi condamnarea lui Alfred Dreyfus. Planul lui prevedea insula Madagascar, care stătea şi în planurile naziste, dar nu se putea realiza. Pe de altă parte, evreii răsăriteni nu sunt semiţi, deci o naţiune care nu are nici o legătură cu popoarele arabe, arabii combătând aceste planuri. Dar mai trebuie ştiut şi motivul care a dus la situaţia actuală din Israel şi care durează încă din 1948, când s-au pus bazele noului stat israelit. Înainte de 1948, cei care aveau ceva de spus în Orientul Mijlociu erau en­glezii. Ei sunt cei care, în mod tacit, au lăsat infiltrarea ev­reilor europeni în Palestina. Evreii europeni, care încă înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial se infiltraseră în Palestina, cumpărau cu banii puşi la dispoziţie de evreii din America suprafeţe de pământ, pe care  nu-l lu­crau. Cu timpul, conducă­torii arabi îşi dăduseră seama de pericolul care se punea la cale şi începuseră să protesteze în mod vehement la englezi, cerând încetarea imigrărilor de evrei în Palestina.
Englezii, ca mari diplo­maţi, văzând situaţia care se instala în Palestina, reuşiseră să convingă pe palestinieni să se retragă pe fâşia numită Gaza, să fie despărţiţi de evrei printr-un gard dublu de sârmă ghimpată, promiţându-le că problema lor nu va fi de lungă durată. Palestinienii accepta­seră şi... anii treceau, iar în spa­tele gardului de sârmă ghimpată se năştea o gene­raţie de palestinieni după alta. Un om cu scaun la cap îşi poate da seama de starea morală a celor care erau nevoiţi să trăiască în spatele sârmei ghimpate şi să vadă cum în casele lor se stabileau noii veniţi. Cu timpul, pales­tinienii aflaţi dincolo de sârma ghimpată, văzând că promi­siunile englezilor nu erau respectate, pe fâşia numită Gaza, au luat naştere primele grupări PLO. Nu acceptau nici popoarele arabe noua situ­aţie, făcând cauză comună cu poporul palestinian. Însă noul stat Israel n-avea de gând să accepte pretenţiile palestinie­nilor şi nici să renunţe la teritoriul pe care pusese stăpânire. Abia proclamat ca stat în mai 1948, Israelul a şi fost nevoit să se apere. Avusese loc primul război israelo-arab, care s-a încheiat cu armistiţiul din martie 1949, dar urmat de multe altele. Înconjurat din toate părţile de musulmani, poporul evreu, cel originar din Europa, caută cu orice preţ să nu fie anihilat. Israel îşi apără libertatea, trebuie să fie victorios.
Din nefericire, poporul evreu, considerându-se po­por superior, nu acceptă realitatea regiunii în care se află şi refuză orice sfat pentru rezolvarea problemei. Din această cauză, liniştea în Orientul Mijlociu nu va fi niciodată instaurată. Încăpă­ţâ­narea evreilor răsăriteni (Ostjuden) este cunoscută şi se dovedeşte de fiecare dată prin construirea de aşezări ilegale în regiunile recunos­cute de guvernul israelit ca posesiuni pa­lestiniene. O dovadă că fundamentaliştii evrei nu ţin cont de politica guvernului şi comportarea lor susţinută cu milioanele de dolari de la evreii din America periclitează prezenţa în această regiune şi a celor moderaţi. Unul din cei mai moderaţi, chiar cel mai însemnat, scriitorul şi filozoful teolog Shalom Ben-Chorin, născut în 1913 la München ca Fritz Rosenthal şi emigrat în Palestina încă din 1935, încearcă să demonstreze că poporul israelit ar trebui să caute un mijloc de înţelegere cu toate naţiunile din regiune. N-a fost şi nu este luat în serios.

- T.P. - Intră în această politică externă şi principiul provocării şi al echivocului, din moment ce pe un prim-ministru care dorea pacea, Ytzak Rabin, l-au eliminat?

- R.A.d.F. - În sine, principiul provocării nu face parte din politica israelită, dar poporul în Israel este împărţit. Sunt mulţi care s-au săturat de situaţia prezentă a Israelului şi vor o înţelegere cu arabii. Nu trebuie însă uitat că ortodocşii, adică cei originari din Rusia şi Europa Orien­tală, sunt în majoritate şi pot încă dicta politica. La ei, in­flexibilitatea politică faţă de arabi are prioritate. Ei se socotesc singurii stăpâni, iar cei care nu fac parte din naţia lor n-au ce căuta în Israel, chiar dacă au trăit de milenii pe aceste meleaguri. La ei nu există coexistenţă paşnică şi de aceea Ytzhak Rabin trebuia să dispară.

- T.P. - Cine coordonează propaganda mondială a victimizării evreieşti care ar explica toată istoria seco­lului nostru, nu ignoră reacţia firească de satu­raţie a opiniei mondiale, de împo­trivire la această obsesie?

 - R. A.d.F. - Dragul meu, pe ei puţin îi interesează. Victi­mizarea evreiască nu se face pentru generaţia mea sau a ta. Se face pentru viitoarele generaţii şi dacă ele aud zi de zi ce se spune în această direcţie, va intra în istorie ca un adevăr. Nu uita că acest popor se simte martir de mii de ani. Dacă luăm istoria lor antică drept adevăr, atunci antisemitismul a început în momentul în care faraonul Ramses al Il-lea a pus la muncă forţată pe urmaşii lui Jacob, care se găseau în Egipt.
În afară de asta, victimizarea face parte nu numai din fiinţa lor, ci şi din istoria poporului evreu. Saturaţia opiniei pu­blice mondiale are prea pu­ţină importanţă pentru ei. Ca dovadă avalanşa de articole care apar în presa mondială. Zilnic se aduce pe tapet aşa-zisul holocaust. Sunt numai curios să ştiu ce se va în­tâmpla când opinia publică cu adevărat se va sătura. Am însă deja impresia că cel care citeşte presa, atunci când dă peste un articol care tratează astfel de subiecte, răsfo­ieşte mai departe. Nu-l ci­teşte. Iar la televiziune, schim­bă programul.  Cei care stau în spatele acestor desfă­şurări  n-au subtilitate, nu-şi dau seama de caracterul omului, dar până când?

- T.P. - Nu credeţi că, după ce au trecut prin holocaust, evreii ar trebui să fie primii care să denunţe Gulagul?

- R. A.d.F. - Nu ! Pentru ei aşa-zisul holocaust este un mijloc de a se profila în martiri Ceea ce nu pot înţelege este faptul că ei, făcând parte dintr-un popor extrem de inteligent, nu-şi dau seama de realităţi. Evreii semiţi au suferit mii de ani, evreii cazari sute de ani; au fost urmăriţi, persecutaţi, chiar omorâţi. Nu vorbesc de religia lor, care, în Evul Mediu a constituit cei mai mare pericol pentru ei. Am un mare respect pentru tăria lor de credinţă, cu toate că mulţi dintre ei, văzând că nu au altă scăpare, şi-au schimbat credinţa.
 (va urma)

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

casino

CibinFEST

Profesional PN

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia