Tribuna
Lumea ca bâlci: Au încercat marea cu degetul
Lumea ca bâlci: Au încercat marea cu degetul

Una dintre marile erori ale lui Ceauşescu în timpul "domniei" lui a fost că nu i-a lăsat pe români să plece în lume, pentru a vedea cum se trăieşte pe alte melea­guri şi a-şi încerca norocul în alte ţări. Din acest punct de vedere, Tito a fost mai înţelept, lăsându-i pe iugoslavi liberi să circule şi să se întoarcă. Mai mult, olteanul nostru, pe cei plecaţi ilegal ("fugiţi") îi ştergea din istoria României de parcă nici n-ar fi existat (mă refer, fireşte, la personalităţi, nu la toţi neisprăviţii!) În aceste condiţii, mulţi români au căutat şi au găsit prilejul să rămână în occident: turnee ale artiş­tilor, competiţii sportive, conferinţe internaţionale etc. Lista este lungă. Eu mă voi referi la câţiva actori care au încercat marea cu degetul, sperând că vor face carieră în străinătate, aş zice, care s-au săturat de bine aici.

Primul care-mi vine în minte este Mircea Crişan, pe adevăratul nume Mauriciu Kraus, evreu născut într-un tren care străbătea Maramureşul, părinţii lui fiind circari ambulanţi. În certificatul de naştere scria: 8 VIII 1924, CFR! În anii 1950-60 a fost în mare vogă, scheciurile lui satirice şi umoristice fiind mult gustate de public. Avea har şi farmec datorită cărora, în 1964 a fost făcut "Artist Emerit", distincţie care îi oferea anumite facilităţi financiare. Cu toate acestea - evreul tot evreu - după un turneu în Franţa cu unul dintre teatrele la care era angajat, a rămas la Paris, de unde s-a mutat în Germania. Şi-a luat numele de Mircea Krishan şi s-a adaptat rapid, ca toţi coreligionarii lui, jucând în mai multe comedii, pe scenă şi pe marele ecran. Cele mai multe texte şi le compunea chiar el, pe diferite subiecte din actualitatea cotidiană. S-ar putea spune că plecarea lui a fost o reuşită. A murit într-un azil, în 22 XI 2013, fiind îngropat în cimitirul evreiesc din Düsseldorf.

Nu la fel de norocos a fost Cristea Avram, născut la 28 VIII 1931 în Bucureşti, absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică în 1958, ac­tor arătos şi talentat, adevăratul june prim al scenei şi ecranului acelor ani. A jucat în multe filme: Darclee, Nu vreau să mă însor, De-aş fi... Harap-Alb, Poveste sentimentală, Steaua fără nume... De la acesta i s-au tras belelele, fiindcă s-a realizat o coproducţie româno-franceză, după piesa lui Mihail Sebastian, regizor, Henry Colpi, iar în rolul Monei, frumoasa Marina Vlady. Aceasta se afla după o căsnicie nereuşită, avea nu­mai 28 de ani, aşa că nu-i de mirare că s-a înamorat de arătosul român. Şi el se afla la capătul unei căsnicii de şase ani cu Olga Tudorache (au avut un fiu împreună, Alexandru Avram). Mare amor, mare, aşa că, reîntorcându-se în Franţa, Marina l-a chemat şi pe Cristea. Acesta a obţinut viza, numai că fla­căra iubirii femeii s-a stins curând, căsătorindu-se nu cu românul, ci cu rusul Vladimir Vîsoţki, cântăreţ, actor. Rămas de pripas, Cristea Avram a plecat în Italia unde s-a pierdut în anonimat, jucând în filme de mâna a doua şi a treia, fără relevanţă, din 1969 până în 1983. Probabil de ruşine că a ratat, nu s-a mai întors în Ro­mânia, spre bucuria unora (Iurie Darie, Florin Piersic, Ion Dichiseanu) care i-au luat locul de june prim. A fost răpus de cancer, în 10 I 1989, la doar 57 de ani, în Italia...

Fiindcă mai am câteva exemple cu actori cu o carieră consolidată în ţară, care s-au ratat în străinăta­te, voi continua povestea în numărul de vinerea viitoa­re.





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

marquardt

Imbunatatirea accesului..SMIS 125263

Asigurarea SMIS 125264

Transylvanian Grand Prix

Vacanta Eurotrip
espressor
paltinul
info
turboclima
Licitatie publica

accentmedia