Legea lui Om

Totdeauna mi-au plăcut inscripţiile acestea care reflectă bucăţele din viaţa de zi ci zi a comunităţii. Pe lângă valoarea lor, nu, antropologică, mai au şi un dram de umor al cotidianului. Avem, astfel, „program de scuturat” prin curţile vechi din centru, avem apeluri de tot felul la a nu bloca intrarea – ieşirea, unele semnate aşa, ca la carte, cu nume, funcţie şi titluri, avem apeluri la a nu parca pe iarbă, la a nu tăia copacii (în centru, ca să vadă lumea, că pe alte străzi se defrişează de zici că eşti prin munţi şi avem apeluri umanitar –igienico-disperate. Cum este acesta, de pe Valea Săpunului, viitor posibil parc în următoarele zeci de ani: „Atenţie fi (sic!) civilizat dacă eşti om!”. Evident, la cum se prezintă zona, acolo facotrul uman este minoritar, specia predominantă fiind gospodarul de bloc, pentru care tot ce nu ţine de ograda şi pivniţa lui, poate să se ducă, pardon, în mă-sa. Dovadă sunt gunoaiele de orice origine şi în orice stare de agregare care definesc unele zone (cam toate) ale Sibiului. Şi ne mai dăm nemţi sau austrieci. Glume, glume. Aşa cpă, dincolo de micile deficienţe gramativcale, această lege a lui Om este valabilă.