Istoria se face şi cu pistolul

La 27 septembrie 1934, cinci indivizi discutau aprins în bufetul gării din Lausanne. Patru dintre ei erau membri ai ORIM-ului, societate conspirativă a ustaşilor croaţi. Al cincilea, un oarecare Kraemer (Kvaternik), venise din Italia şi era trimisul lui Ante Pavelici, liderul Ustavei, aducându-le celor patru instrucţiuni şi bani. A doua zi, Novak, Beneş, Malni şi Kalemen trec frontiera elveţiano-franceză, călătorind cu rapidul de Paris. Ajunşi în capitala Franţei, se despart: Novak (Pospisil) şi Beneş (Raich) rămân la Paris, iar Malni (Krail) şi Kalemen (Gheorghiev) iau trenul spre Marsilia. Nu ajung acolo, pentru că se dau jos la Aix-en-Provence, instalându-se la Hotel Modern, unde au stat până în 9 octombrie, pozând în comercianţi cu dare de mână. În dimineaţa de 9 octombrie, cei doi achită nota la hotel şi pleacă spre Marsilia. Acolo trebuia să sosească regele Alexandru al Iugoslaviei. Se duc să-l primească Pietri, ministrul Marinei, şi Louis Barthou, ministrul de Externe al Franţei. A doua zi, dimineaţa, Pietri urcă la bordul navei pe care se află regele, pentru a-l saluta. Coboară amândoi şi suita, fiind întâmpinaţi, pe chei, de Louis Barthou. Urcă în maşini şi pornesc spre sediul prefecturii, unde era organizată recepţia. Într-o maşină sunt regele, Barthou şi generalul Georges, comandantul militar al regiunii, în alta se află Jevtici, ministrul iugoslav de Externe, şi Pietri. Când maşinile au ajuns în Piaţa Bursei, un ins s-a desprins din mulţimea care aclama, strigând: "Trăiască regele!". S-a urcat pe scara maşinii decapotabile şi a tras în plin, pe rege omorându-l pe loc, pe ceilalţi doi rănindu-i. Şoferul l-a prins pe individ de reverul hainei, iar locotenent colonelul Piollet, care escorta maşina călare, l-a lovit cu sabia. Omul a căzut, dar a mai avut timp să descarce pistolul, ucigând un agent de poliţie şi o femeie. Criminalul a fost călcat în picioare de mulţimea dezlănţuită. Barthou a murit în drum spre spital, iar generalul Georges s-a aflat între viaţă şi moarte timp de cinci luni.
Când medicul legist a examinat cadavrul atentatorului, a descoperit un tatuaj cu un craniu între două tibii, semnul Ustavei, "Libertate sau moarte". Insul avea paşaport cehoslovac, pe numele Kalemen. Poliţia a reuşit să-i prindă şi pe ceilalaţi trei complotişti, când se pregăteau să fugă în Elveţia. În timpul anchetei, s-a aflat că erau trimişii lui Ante Pavelici, un avocat croat, care, sătul de demagogia parlamentară, a decis că numai prin forţă se poate face ordine în Iugoslavia. (Avea să devină şeful statului croat, în timpul celui de-al doilea război mondial, aliat cu Germania hitleristă. A murit în 1959, în Spania, refugiu pentru toţi fasciştii care au reuşit să scape de judecata învingătorilor).
Cei trei complici ai lui Kalemen au fost judecaţi de un tribunal francez, fiind apăraţi cu atâta zel de avocatul Georges Desbons încât a fost radiat din baroul Paris. (În 1940, Pierre Laval l-a trimis să reprezinte Franţa pe lângă Ante Pavelici, în Croaţia fascistă. A murit în 1962 în patul lui). Cu toate acestea, au fost condamnaţi la muncă silnică pe viaţă. În 1941, nemţii vor dispune eliberarea lor. "Generalul" Kvaternik, ajuns la Zagreb cu armata germană, a proclamat independenţa Croaţiei şi, la 13 aprilie, Ante Pavelici a fost numit şef al statului croat, recunoscut de Italia şi Germania. Mai mult, Benito Mussolini îi oferă chiar un rege, în persoana ducelui de Spoleto, numai că acesta a fost atât de deştept încât să refuze tronul.
Locul lui Louis Barthou la Externele Franţei a fost luat de Pierre Laval, care va duce o politică progermană pe faţă. Ulterior a ajuns chiar prim-ministru şi, în octombrie 1945, a fost executat pentru colaboraţionism.
Aşa se scrie istoria, uneori şi cu pistolul, şi cu plutonul de execuţie. Nu-l regret pe Ceauşescu, dar mă înfior când mă gândesc cum a fost judecat.