logo
FITS
Lumea ca bâlci
Femei care au construit socialismul în România
Femei care au construit socialismul în România

În episoadele anterioare v-am prezentat câteva mem­bre ale Partidului Comu­nist din România, ilegaliste, care au făcut ani mulţi de puşcărie pentru activitatea lor, dar şi-au scos pârleala după ce au ajuns la putere: Liuba Chi­şinev­schi, Natalia Răutu, Elisabeta Luca, Eva Rangheţ, Ghizela Vass, Stela Moghioroş.
lată încă nişte tinere care au îm­brăţişat ideologia comu­nistă când partidul era scos în afara legii, iar după 23 august 1944 au pus bazele socialis­mului de sorginte sovietică în ţara noastră.
Zina Brâncu, născută Maia Grinberg, la 21 decembrie 1906, în Soroca, într-o familie mic-burgheză de funcţionari. La 17 ani s-a înscris în Uniu­nea Tineretului Comunist. În 1925 este arestată pentru pri­ma dată, judecată la Chişinău, dar nu este condamnată la închisoare.
În 1927, părinţii o trimit la studii superioare la Praga, urmând Facultatea de Istorie şi Şcoala Tehnică Superioară, fără să renunţe la activitatea politică în cadrul Partidului Comunist Cehoslovac. Un an mai târziu, pleacă la Paris, integrându-se grupului de comunişti români din capitala Franţei. Nu stă mult, fiind expulzată din cauza încălcării legilor franceze. Vine în România, lucrează în apa­ratul tehnic al CC al PCR, este trimisă cu sarcini în Basarabia, este arestată şi condamnată la 7 ani de închisoare, pe care nu-i face, pentru că începe războiul, este eliberată şi pleacă în Caucazul de Nord, cu trupele sovietice în retra­gere. Se căsătoreşte cu Strul Burkis, dar n-are noroc, fiindcă acesta se integrează mişcării de partizani şi este ucis. În 1942 a fost chemată la Moscova, primind sarcina de a face cursuri de partid cu pri­zonierii români din URSS. Dintre aceştia vor fi recrutaţi viitorii luptători din diviziile "Tudor Vladimirescu" şi "Horia, Cloşca şi Crişan". În plan personal, se cuplează cu un comunist polonez, Mihail Rossner, rămâne însărcinată şi Ana Pauker şi-o face se­cre­tară personală şi confi­dentă. Se întoarce în România în sep­tembrie 1945. Lucrează, pe rând, în cadrul Secţiei de Edu­caţie Politică a CC al PCR, di­rectoare a Universităţii "Ştefan Gheorghiu", şef-ad­junct al Secţiei Organelor Conducă­toare de Partid, Sindicale şi de UTM a CC al PMR... La sfârşitul anilor '60 o găsim doar cadru didactic la "Ştefan Gheorghiu", apoi e pensionată. A murit în 1972. Faţă de majoritatea şefilor din partid, Zina Brâncu era  superioară din toate punctele de vedere, având studii superioare, vorbind curent franceza, rusa, ger­mana, era "o tovarăşă inteli­gentă, cu o gândire clară şi sis­tematică, modestă, pătrunsă de spiritul partinic".
Ofelia Manole, născută Zeidman, la 15 februarie1908, la Reni, judeţul Ismail, în Basarabia, a intrat la tineretul comunist în 1926 şi în PCR în 1928. Era în evidenţele Si­guranţei, supravegheată permanent ca şefă a tineretului utecist. În 4 martie 1935, ea şi toată organizaţia sunt încolţiţi, sunt descoperite depozitele clandestine,  tipografiile ile­gale. Are loc un proces răsu­nător şi se lasă cu condam­nări, mai ales că Ofelia mai făcuse opt luni de puşcărie în 1933. (Soţul ei, N. Manole, era închis la Doftana). Scapă după doi ani de închisoare şi, abia eliberată, preia conducerea "Ajutorului Roşu", care îi sprijinea pe comuniştii din închisori. În 1940 este arestată din nou şi ia drumul lagărelor, fiind eliberată de la Tg.Jiu în 1944. A primit, şi ea, tot felul de funcţii de rangul doi în conducerea partidului, până în 1953 când e trecută pe linie moartă, fiind criticată şi sanc­ţionată pentru "împăciuitorism şi lipsă de vigilenţă". La 1 noiembrie 1964 a fost pensi­onată dintr-o funcţie adminis­trativă măruntă.
  Mult mai norocoasă a fost Ana Toma, născută Grossman, la 9 octombrie 1912, în Botoşani, în familia comerciantului de lemne lancu Grossman. După absolvirea liceului se înscrie la Facultatea de Ştiinţe şi Matematici din Bucureşti, aici începându-şi adevărata activi­tate politică. În 1932 este pri­mită în partid, iar în octombrie 1933 este arestată pentru prima dată. Nu este încar­cerată. În martie 1938 este arestată împreună cu soţul ei, Sorin Toma, stabilindu-i-se domiciliu obligatoriu. În 1940 ajunge în cea mal importantă poziţie în ilegalitate: secretar al CC al "Ajutorului Roşu". În timpul războiului, când Sorin Toma se afla în Uniunea Sovietică, se pare că Ana a avut o aventură cu Constantin Pârvulescu, ilegalist de vază. După o şedinţă, cei doi s-au urcat într-un taxi pentru a merge în casa conspirativă a bărbatului. Încinşi, cei doi au uitat pe bancheta din spate a maşinii un plic cu documente impor­tante de partid. Şoferul a dus plicul la Siguranţă şi a urmat o serie de arestări între şefii partidului, (în memoriile lui, Sorin Toma povesteşte episo­dul, fără s-o menţioneze şi pe fosta lui soţie).
  După război, Ana s-a căsătorit cu Gheorghe Pintilie (pe adevăratul nume Pantelei "Pantiuşa" Bodnarenko), primul şef al Securităţii, păs­trându-şi numele de Toma, colegii nu­min­d-o cu afecţiune "tovarăşa Anuţa". A primit funcţii impor­tante: în Cancelaria Secretaria­tului şi în Secţia Administrativă a Partidului, secretar general în Ministerul de Externe (mi­nistru fiind Ana Pauker), apoi ministru-adjunct, prim-loc­ţiitor al ministrului Comer­ţului Exterior, unde va rămâne până la pensionare, în 1966. S-a prăpădit la 80 de ani, în 1992, aşa că a putut vedea că s-a ales praful din toată exis­tenţa ei revoluţionară.

 





comentarii
0 comentarii

Din aceeasi categorie
sevis

turboclima

Vacanta Eurotrip
espressor
sport
info
Covoare
Licitatie publica

accentmedia