Enigmaticul sfârşit al unui ministru

În 1939, Cehia a fost ocupată de trupele germane (Protectoratul Boemiei şi Moraviei). În 1940, s-a constituit la Londra un guvern ceh în exil. În aprilie 1945, sub patronaj sovietic, s-a format un aşa-zis guvern de coaliţie, în care comuniştii au acaparat treptat toate posturile. Singurul independent era ministrul de Externe Jan Masaryk, pe care l-au acceptat pentru a prezenta garanţii morale occidentului. Acesta era un om de 60 de ani, robust, plin de umor, căruia îi plăcea să spună anecdote, câteodată licenţioase. Era fiul fostului preşedinte al Cehoslovaciei în perioada 1918-1935, Tomas Masaryk. Fusese căsătorit cu Frances Crane, fiica unui industriaş din New York, dar a divorţat. Avea o relaţie cu romanciera americană Marcia Davenport, cu care se împrietenise în timpul exilului la Londra şi care, în 1945, l-a urmat la Praga.
În dimineaţa zilei de 9 martie 1948, Masaryk a luat micul dejun la ora 8. Prihoda, valetul său de cameră, în slujbă de 28 de ani, l-a bărbierit şi i-a adus o ţinută de oraş. La ora 9.15, Masaryk l-a primit pe Pavel Kavan, prim-secretar al ambasadei Cehoslovaciei la Londra. La ora 10 a coborât din apartament, a urcat în Pakard-ul său negru şi s-a dus la Sezimov Usti, reşedinţa privată a preşedintelui ţării, Eduard Beneş. Acesta îl primeşte pe noul ambasador al Poloniei, ceremonial la care participă şi Masaryk. Spre ora 13, a luat masa împreună cu doamna şi domnul Beneş. La ora 14.30 a plecat, întorcându-se la reşedinţa sa, Palatul Czernin. La 15.15, dr. Kubin, secretarul ministrului, i-a adus corespondenţa şi extrasele din presa străină. Puţin înainte de ora 17, Prihoda i-a adus ceaiul. Ministrul îşi redacta discursul pe care avea să-l ţină la asociaţia de prietenie Cehoslovacia-Polonia. La ora 19, dr. Kubin pleacă urându-i noapte bună, nu înainte ca Masaryk să-i spună să fie prezent a doua zi la ora 10 pentru a pregăti reuniunea cabinetului, prevăzută pentru ora 11. La ora 20, Prihoda i-a adus cina. La 20.45, a revenit pentru a lua platoul. I-a adus, ca de obicei, o sticlă de bere, două sticle de apă minerală şi două somnifere, apoi se retrage. La ora 00.30, poliţistul Filipovsky, care îşi făcea rondul la palat, a remarcat o lumină în camera ministrului. Şi-a continuat rondul şi, la întoarcere, în jurul orei 1.30, când trecea din nou prin faţa Palatului, lumina era stinsă. Toată aripa clădirii era în întuneric.
În jurul orei 5, în dimineaţa zilei de 10 martie 1948, Karel Maxbauer, portarul Palatului Czernin, a zărit prin fereastra de la parter, care dădea spre curtea interioară, un om zăcând pe jos, în pijama şi cu picioarele goale. Uitându-se mai atent l-a recunoscut pe Masaryk. Imediat l-a sunat pe şeful său, comisarul de poliţie Klapka. Era ora 5.30. În câteva minute a sosit Klapka însoţit de doi ofiţeri de poliţie. Îi controlează pulsul şi constată că ministrul era mort. Raportează şefilor săi, alertează medicul Ministerului de Interne, departamentul criminal al MI. Conform raportului medicului dr. Teply, Masaryk ar fi căzut pe fereastră între 5 şi 5.20. În apartamentul lui era o mare dezordine. Fereastra de la baie era deschisă. De acolo a căzut, de la o înălţime de circa 15 metri. Ofiţerul de poliţie Hofman a notat observaţiile sale: "În dormitor, pe podea, aproape de noptieră, trei sticle goale, o vază de cristal spartă, pe noptieră, o Biblie, pe pat nicio pernă, un cearşaf sfâşiat, trei scrumiere în cameră cu 14 mucuri de ţigară. Distanţa de la dormitor la fereastra din baie 1,90 metri. În baie obiecte de toaletă împrăştiate pe jos, două pahare sparte, trei perne pe jos. Pretutindeni, pe marginea patului, pe rama ferestrei din baie, urme de excremente". La ora 7.30, şi-a făcut apariţia şi ministrul de Interne Nosek, însoţit de mai mulţi înalţi funcţionari. Împreună cu ministrul Informaţiilor, redactează comunicatul oficial care a fost difuzat seara prin radio şi presă: Masaryk s-a sinucis. Conform raportului de autopsie, moartea a survenit instantaneu, în urma rupturii inimii şi ficatului, a coloanei vertebrale şi picioarelor sfărâmate.
Teza asasinatului a fost susţinută imediat de cercurile anticomuniste occidentale şi de cehii aflaţi în exil, plecând de la ideea că acesta ar fi servit guvernului comunist condus de Klement Gottwald, în care singurul necomunist era Jan Masaryk. Dr. Klenger, medicul personal al lui Masaryk, care a plecat imediat după moartea ministrului şi a cerut azil politic la Londra, a declarat că nu crede în ipoteza sinuciderii. De asemenea, Marcia Davenport a spus că Masaryk a sfătuit-o, cu trei zile înainte de-a muri, să plece la Londra, unde avea de gând s-o urmeze la scurtă vreme, deci să fugă din Cehoslovacia, fapt care i-ar fi grăbit sfârşitul.
Cert este că lui Jan Masaryk i s-au organizat funerarii naţionale la care au participat preşedintele Beneş şi primul-ministru Gottwald.
În săptămânile care au urmat, peste 60.000 de cehoslovaci au fugit în Vest. Începuse stalinizarea ţării, în perioada 1948-1952, fiind pronunţate 178 de condamnări la moarte.
Nici după 1990 nu s-a reuşit să se stabilească în mod cert dacă Masaryk s-a sinucis sau a fost aruncat pe fereastră de la etajul doi al apartamentului său..