logo
De la proletcultism la protestcultism, sau riscul de a deveni mai roşu decât ciuma împotriva căreia lupţi (III)
Dumitru CHISELIŢĂ
2059 vizualizari
De la proletcultism la protestcultism, sau riscul de a deveni mai roşu decât ciuma împotriva căreia lupţi (III)
Sincer, voiam să renunţ complet la a mai scrie despre fazele aces­ tea protestătăreşti, oricum poves­ tea a devenit subţire ca un fir de aţă, zecile de mii de oameni din stra­ dă s-au transformat în cel mult zeci spre zece, repetivitatea ace­ loraşi lozinci a devenit monotonă ca traficul rutier în orele de vârf (ace­ leaşi claxoane, aceleaşi ambre­ iaje, acelaşi sunet de motoare), iar DNA îşi face treaba la fel de bine cu sau fără galerie publică. Dar, o dată, am vrut ca ceea ce am început să se şi termine. A doua dată, a fost faza aceea jenantă cu ouăle politizate în ziua de Paşti, la Sibiu, despre care am şi scris recent şi nu mai revin asupra, deşi m-a cam supărat. Plus că, vorba strămoşilor noştri daci şi traci (şi pelasgi) orice lucru neterminat cam miroase a... Miroase a. Deci să continuăm, cu promisiunea să nu mai revenim asupra acestui subiect decât în cazuri extreme. Adică de la 20.000 de oameni în sus în stradă.

Făceam o paralelă între compor­tamentul anumitor susţinători ai protestului şi ai protestatarilor al căror comportament seamănă teri­bil cu cel al activiştilor comunişti din anii '50. Vehemenţă, şabloane de exprimare, refuzul dialogului, demarcarea clară între „noi” şi „restul”, ba chiar idolatrizarea anu­ mitor persoane şi personaje, indivi­ duale sau colective. Şi am ajuns la concluza că, fără supărare, sunt multe asemănări.


Lupta cu duşmanul de clasă

„Trebuie să zugrăvim cu aceeaşi forţă trăsăturile negative tipice pentru a demasca în faţa oamenilor feluritele aspecte pe care le iau uneltirile duşmanului, chipul său hidos, în aşa fel încât să ridicăm la cel mai înalt grad vigilenţa revolu­ ţionară a maselor, să însufleţim ma­ sele în lupta împotriva duşmanului în aşa fel încât să grăbim pieirea lui“, spunea un raport din 1953 al Uniunii Scriitorilor, citat de Ion Cristoiu, într-un articol din Historia. Comunismul românesc a inventat şi exterminat tot felul de duşmani de clasă: burjui, politicieni „lachei ai capitalismului anglo-american”, deviaţionişti de la linia-modă a Par­tidului, chiaburi, speculanţi, preoţi, intelectuali, indecişi, în fine, cam oricine care nu era trup şi suflet cu „noi” şi nu urla asta de câteva ori pe zi. Cam aceeaşi procedură o avem în ilustrarea „target”-ului protestelor: PSD şi pesedişti, Ponta, Dragnea, Grin­ deanu, Gabi Firea, votanţii reali sau ipotetici cu „ciuma roşie”.
Nu spun că politicienii nu merită, la câte (nu) fac pentru România, la cât cheltuie din banul nostru şi la câtă cinste zace în ei, să fie făcuţi de cacao cât mai des cu putinţă, dar parcă acum prea e unidirecţională toată chestia, ca să nu dea de bănuit că, dacă faci, repet, de cacao pe ăştia, nu căştigă ăilalţi, via strada bine intenţionată cumva.
S-a ajuns ca tot ce face duşmanul de clasă „ciumă roşie”, să fie luat ba în balon cu o băşcălie trecând de la stupiditatea nesărată a glumiţelor corporatiste de pauză de chipsuri la ghiolbăneli de peluză alcoolizată, ba să fie urlat, la cote maxime de revoltă, invocându-se ba alte priorităţi care trebuiau luate în seamă, ba mama Europa care e cu ochii pă noi ca pă butelie, ba orice.
Firea a împodobit Bucureştiul de Paşti. Vai! Păi putea ca de banii ăia să facă parcuri, spitale, şosele, metrouri, nave spaţiale care să ne ducă pe Marte, să mute Bucureştiul la Acapulco sau Dubaiul la Căţelu - Sectorul Agricol Ilfov. Dacă Firea nu împodobea Bucureştiul de Paşti, precis se urla că uite, păgânii de la PeMeBe mătură pe jos cu tradiţia multimilenară, că alungă investitorii hand-made, că îi privează pe „capi­ talişti” de a ura, ca la ei, „Paşte Fericit” (mulţumesc la fel, şi tu) că nu au şi ei, ca la Sibiu sau în altă localitate din Ardealul ăla cu brânză de Sibiu şi pălincă de Ardeal, unde sunt îm­ podobeli şi alte elemente specifice de logistică pascală. La fel, cred că e o brigadă de pândari de declaraţii ale „ţintelor”. Zice ăla ceva? Păi sau minte, sau ne insultă, sau mani­ pu­ lează. Iar dacă nu găsim nimic, sau interpretăm, sau inventăm, vezi faza cu naţionalizarea pensiilor private.
Ajungem deja la faza aia din armata vremii lui Ceauşescu, când „bibanul” era hărţuit de veterani cu întrebarea aia de, oricum răspun­ deai, picai prost: „Bă, te doare-n (...) de armata română?” De răspundeai „da”, era de rău: „Ahaa, deci te doare-n (...) de armata română! Culcaaat!” De voiai să te scoţi, şi să spui „nu”, iar era rău, că „Aha, deci nici în (...) nu te doare de armata română!”. Ajungi să crezi că, dacă vreun eti­ chetat cu ciumă roşie spune „mă duc să fac pişu” într-un spaţiu public, să apară nişte vigilenţi care să urle apoi „Revoltător, ăsta se p... pe România!”. Şi aşa mai departe, urmăriţi ştirile, reţelele, postările, sharuielile, etc. 

Gura, banditule! Sau Cine nu e cu noi e împotriva noastră

E deja de domeniul trecutului, era sarea şi piperul în perioada „de aur” a isteriei „rezist” de pe facebook, când cei care ieşeau în stradă erau mai raţionali decât suporterii lor online.
Am păţit-o şi eu, la articolele mele, când, dacă aveam un milimetru de îndoială cu privire la anumite aspecte ale protestelor, eram făcut ba pese­ dist, ba susţinător al lui Dragnea, ba orice altceva care putea fi încadral la insultă şi calomnie. Când voiam să dezvolt discuţia sau să îmi argu­mentez, decent, spusele-scrisele, aveam împresia că mă aflu la o şe­dinţă stalinistă din anii '50, când s-a găsit un chiabur infiltrat în Gos­ po­ dăria Agricolă Colectivă ori unul care a deviat de la linia trasată de Tova­ răşul Stalin, Părintele Popoarelor.
Ei: „Eşti cu ciuma roşie”. Eu: „arătaţi în textul meu unde am luat apărarea sau am susţinut „ciuma roşie”. Ei: „Nu am timp de prostii acum!”. Sau concret, un dialog pe marginea mai vechiului articol “Portrete de protestatari”.

Cineva l-a prezentat „cum se poate duce în derizoriu, jurnalistic vorbind, o mişcare foarte pozitivă şi frumoasă în sine !!! ...”. O doamnă mă acuză de „damfuri cu iz securist”. Altă doamnă bagă că „ăsta nu e jurnalism, e golănie.”. Eu: „Poate explicaţi şi ce e, cică "golănie", în text.”. Nici azi nu am primit răspuns. Dar acuzele continuă: „Manipulare ... că poate mai scade numărul entuziaştilor din piaţă. Sper să nu îl ia nimeni în serios chiar dacă ar avea şi 1% dreptate”. Eu: „Poate îmi spuneţi ce e "manipulare" aici, în text”. Doamna: „Manipularea este că doriţi să faceţi un profil fals al celor ce sunt în stradă!”. Eu: „ce e "fals"? Niciun răspuns. Şi tot aşa, spre infinit, de fiecare dată când eram acuzat că ofensez, că sub­minez, că-s ciuma roşie, că că şi că că. Când era vorba de detalii, ba erau prea obosiţi, ba nu se coborau la nivelul, ba nu aveau efectiv chef. Mai lipsea să urle „Gura, banditule!”, ca în vremea tovarăşului Nikolski. Poate dacă toţi propagandiştii şi activiştii ăştia cu men­talitate stali­nistă, care mai mult au înstrăinat protestele decât le-au sprijinit, ar fi avut minima decenţă de a discuta ca oamenii normali şi raţionali, am fi ajuns la concluzia că dorim acelaşi lucru: nu corpuţie, nu dictatură de partid, nu şmecherii bugetare, că ne dorim o ţară mai bună. Dar nu. Cine nu e cu ei, e împotriva lor. M-au pierdut, asta e...
De aceea am făcut această para­ lelă între proletcultism şi protest­ cultism. Pentru că protestcultismul a creat o falie, a dezbinat, nu a unit-salvat. Putea fi altfel. Atât.

 




comentarii
3 comentarii

La Bucure?ti, Firea a facut, a dres iar oamenii au zis... vede?i dumneavoastr?, e greu de acceptat dar nu e?ti obiectiv oricat ai
I Popa
26.04.2017 13:15
82.132.242.164
Ca e coruptie in Romania am inteles, ca Dragnea e corupt, e clar ca buna ziua, ca avem principii si vrem sa triumfe dreptatea e ceea ce isi poate dori orice cetatean cu drept de vot, dar ceva n-am inteles din toate protestele astea, care, spun unii, n-au fost chiar fara noima... Iata ce n-am inteles: de ce protestatarii au iesit in strada cu copiiii si cu cainii? Poate pe copiii n-aveau cu cine sa-i las, dar cainii? Ce rost aveau?O fetita dragalasa purta mandra o pancarta in care spunea ca a ratat plusica, ce-o fi aia, pt. ca e la protest cu mamica... Dar taticu? El nu protesta?
gogu
29.04.2017 18:32
86.124.48.254
Da ce ai domnu Chiselita cu protestantismul? Ce adica protestantii nu are voie sa protesteze daca asa le cere cultul lor? Daca nu esti protestant, nu te baga. Au si protestantii sfintii lor, chiar daca unii cam conrupti. Da ce ai vrea dumneata, sa fim tori satanisti? Sapte case?
Imunologu
29.04.2017 23:00
5.15.101.228
Din aceeasi categorie
Must de Jidvei

Fabrica de lactate Sevis

Festivalul Enescu la Sibiu

Vacanta Eurotrip
Fundatia APT
Auchan aduce inovatia si distractia
Licitatie publica