Cum a murit Iuliu Bielz

Uneori, documentele acestea, de duzină, pe care le lăsăm uitate prin pod, în albunele foto ori printre scrisorile prinse cu elastic, cară cu ele ceva istorii interesante. De ceva vreme am primit, via col. (r) Ioan Părean, o notiţă pe marginea unui anunţ mortuar, în care cineva, mai exact Carol Comşa din Sălişte, relata exact contextul morţii lui Iuliu/Julius Bielz, curator al Muzeului Brukenthal şi şeful, pe atunci, al secţiei de artă a aceluiaşi muzeu.
Bielz s-a născut la 19 martie 1884, în Orlat, şi, în puţine cuvinte, a fost unul dintre cei mai mari savanţi ce i-a dat naţiunea săsească. A murit la 9 iunie 1958, la Sibiu. Cum a murit, vom afla în continuare. Anunţul sună aşa: „Muzeul Brukenthal şi Secţia de Ştiinţe Sociale din Sibiu a Academiei R.P.R. anunţă, cu adîncă durere, încetarea din viaţă, în ziua de 9 iunie 1958, orele 20,40, în vîrstă de 74 de ani, a colaboratorului nostru Dr. IULIU BIELZ, Şeful secţiei de artă a Muzeului Brukenthal, cercetător ştiinţific principal al Academiei R.P.R., Secţia de ştiinţe sociale Sibiu. Prin moartea sa, instituţiile culturale şi viaţa oraşului Sibiu pierd un distins şi preţuit colaborator. Cei care l-au apreciat şi cunoscut, îi pot aduce ultimul omagiu la catafalcul ce se află depus în sala Muzeului Brukenthal, miercuri 11 iunie 1958. Între orele 10-14. Mitingul de doliu va avea loc în ziua de 11 iunie 1958, orele 16,30 la capela cimitirului comunal din Sibiu. Sibiu, 9 iunie 1958”. Semnează anunţul: Muzeul Bukenthal şi Secţia de Ştiinţe Sociale din Sibiu a Academiei R.P.R.
Urmează o nota bene (N.B.), scrisă de mână pe anunţ, care clarifică mai detaliat contextul morţii lui Julius Bielz:
„Dr. Bielz a decedat în timpul unui spectacol dat de formaţia artistică germană din Mediaş în sala „Ştefan Gheorghiu” din fostul Muzeu al Asociaţiunii Sibiu (actuala sală de lectură a Bibliotecii ASTRA, sediul vechi, pe atunci fiind casă de cultură „raională”). Şezînd pe scaun în sală, şi-a lăsat capul pe umărul unui vecin spectator. A fost dus în biroul Casei Raionale de Cultură, care se găsea alăturea de sala festivă şi aşezat pe o canapea. Fiind adus de urgenţă Dr. Ziegler, care mi se pare se găsea tot la spectacol, nu a mai putut interveni cu nimic. I-a rămas pălăria în cuierul biroului care a fost a doua zi predată la sora lui, cu numele Bedeus.”
Fără alte comentarii..