Butonul

- Toată treaba e să ştii când să apeşi pe buton!
- Ce buton?
- Butonul!
- Butonul din capul tău...
- Ascult-aici, că văd că nu te pricepi, în viaţă, cum te naşti adică, primeşti un buton. Dacă-l ţii la vedere, apasă cine vrea pe el, şi ăla eşti!
- Adică?
- Adică nu mai ai vlagă, nu mai ai energie! Ajungi să fii aşa... o păpuşă, o marionetă, un fel de milog, un cerşetor fără voinţă.
- Auzi, dom'le!
- E bine aşa?
- Nu. Nu e bine!
- Şi-atunci, te-ntreb, de ce s-arăţi butonul?
- Păi, chiar...
- Trebuie să-l păstrezi ca pe ochii din cap! Să nu-l vadă nimeni, să fie doar al tău! Tu să decizi pentru tine!
- De unde-ai scos-o pe-asta cu butonul?
- Din cărţi...
- Poker? Ai bani, nenică!
- Băă! Din lecturi!
- Aha... Ia, spune-mi, îmi vezi... butonul?
- La tine, e totul limpede... E clar ca lumina zilei...
- Da, da' butonul ăla îl vezi? Ei?
- Cum să nu!
- Ia, apasă pe el, să văd ce simt!
- Eşti idiot!
- Apasă, dom'le!
- Băă, boule!
- Uite, parcă simt ceva... Mă furnică parcă pe la portofel, că-i gol...
- Milogule! Ţi-am zis să nu te-ntinzi la mai mult decât poţi...
- Apasă!
- Degeaba! Nu-ţi mai dau de băut că n-ai creier!
- Simt! Încep să simt!.