"Burcuş", câinele cu pseudonim... politic

Istorioară hazlie din "Anno Domini" 1942 din ciclul "O, tempora! O, mores!"

În satul P., comuna P., "nenea" Ion a lui A. era vestit ca cel mai bun rotar, deşi el nu făcea numai roţi pentru car, ci orice se putea face din lemn. Era un artist care iubea lemnul şi obiectele care ieşeau din mâinile lui, şi care, zicea el, erau vii şi aveau suflet.
Era un modest autodidact, citea cu pasiune istoria, din manualele mele de liceu, pe care i le dădeam cadou la terminarea claselor.
Devenise însă şi mai vestit în acel an 1942 pentru un alt motiv inedit, că avea un câine ciobănesc de curte, nelegat, care ieşea des pe uliţă să "stea de vorbă" cu copiii şi oamenii prietenoşi, dar...
Iniţial, nenea Ion îl botezase "Burcuş" dar din cauză că în creştetul capului alb avea o porţiune neagră despărţită de o cărare în două părţi inegale deasupra ochilor şi că avea botul negru, a fost poreclit de vecini şi apoi de alţii din sat... "Hitler".
Zvonul a ajuns în comuna P. şi într-o zi a venit şeful de post de "şendari" la nenea Ion şi i-a vorbit grav, oficial:
- Nene Ioane vrei să dai de necaz? S-a auzit la comună, unde ştii că sunt şi mulţi saşi, unii din grupul etnic german, chiar "hitlerişti", că ai un câine pe care l-ai botezat Hitler, în batjocură.
- Vai, păcatele mele, dom. plotoner, nu eu l-am botezat aşe, eu i-am zis "Burcuş", da' vecinii şi blăstămaţii de copii de pe uliţă i-au dat "policra" Hitler.
- Nene Ioane, până săptămâna viitoare când revin, să faci ceva, să vedem la ce nume "răspunde" dând din coadă, că dacă se aude "mai sus" unde se respectă alianţa noastră cu Germania şi cu "Führerul" ei, te aşteaptă lagărul.
Peste o săptămână a venit "dom şef de post" din nou şi l-a întrebat pe nenea Ion dacă "a rezolvat problema".
- Dom plotoner am "cercat tot felu", am chemat şi popa să-l... boteze, am scris pe cuşca lui mare şi "fain" Burcuş, da tot n-o mers. La urmă, m-am scăpat de el şi de năcaz...
- Nene Ioane, nu cumva l-ai omorât pe Hitler că ai încurcat-o!
- Nu dom' plotoner, l-am dat la un om din satu' vecin, unde nu sunt saşi şi i-am spus omului să-l strâje Burcuş, da, tot dejaba...
- Cum degeaba, omule?
- Păi, fratele omului, care stă cu el pe curte, cum o văst cânele o zâs: "uii măăă frate, cum samănă că căţălu ăsta cu... Hitler".
Mick ANDRU.